Prin intermediul avocatului Kincses Előd – figura sinistră a tragicelor evenimente din martie 1990, de la Târgu-Mureş – Tokes Laszlo a declarat că a depus la Curtea de Apel din Bucureşti o plângere împotriva Consiliului de Onoare al Ordinului „Steaua României”, care a hotărât retragerea acestei înalte disticţii pe care „marinarul ajuns pe uscat” i-a atribuit-o, cu atâta mărinimie, în 2009.
Care vor fi fost meritele deosebite pe care Tokes Laszlo le-a adus României, pentru a primi o astfel de înaltă disticţie, numai Băsescu ştie. În schimb, noi toţi românii, dar mai ales românii ardeleni, ştim foarte bine faptul că Tokes Laszlo este unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani ai României şi ai românilor, care şi-a schimbat sutana de popă, tocmai pentru ca să poată să acţioneze, prin toate mijoacele, împotriva ţării în care s-a născut şi al cărei cetăţean este.
Astfel, după ce şi-a câştigat falsa faimă de a fi fost omul care a aprins flacăra revoluţiei anticomuniste din România – dovedindu-se apoi că a fost un devotat colaborator al securităţii! – el s-a folosit de prostia, dar şi credibilitatea multora, ca să pună la cale toate nemerniciile de care a fost şi este capabil îndrepate împotriva României, umblând, cum se spune, „cu jalba-n proţap” pe la toate curţile europene, pe care le-a îmbrobodit cu minciuni gogonate, spre a le determina să creadă că Transilvania este locuită în majoriate de unguri, că ea a fost stăpânită o mie de ani de Ungaria, care are toate drepturile să o recupereze de sub „stăpânirea invadatorilor români de peste Carpaţi”.
Încă din vremea când mai purta sutana preoţească, socotindu-se un slujitor al lui Dumnezeu – calitate pe care şi-a schimbat-o între timp, devenind un slujitor al diavolului! – Tokes Laszlo tuna şi fulgerea împotriva puterii de la Bucureşti, oprimatoarea minorităţii maghiare din România. „Nu daţi lucrurile sfinte câinilor şi nici nu le aruncaţi în faţa porcilor ca nu cumva să fie călcate şi să se întoarcă împotriva voastră” – predica el chiar din anvonul bisericii. El a explicat apoi această parabolă biblică într-o manieră proprie, anume că „lucrurile sfinte” sunt drepturile colective ce trebuiesc acordate ungurilor. Cât priveşte cine sunt câinii şi porcii le-a lăsat la latitidinea credincioşilor.
Într-unul din interviurile sale mincinoase, acordate unei publicaţii suedeze, în urmă cu câţiva ani, răspopitul Tokes afirma, nici mai mult nici miai puţin, că „Transilvania este locuită în proporţie de 70 la sută de unguri. Iar aceştia se află sub cea mai cruntă prigoană a românilor minoritari”. Interviul a fost difuzat, la vremea respectivă de postul Duna TV. Concluzia nu poate fi alta decât că Tokes Laszlo l-a numărat pe fiecare ungur din Transilvania de două, dacă nu chiar de trei ori!
Ascultându-i sau citindu-i toate gogomăniile lui Tokes Lszlo, de-a lungul anilor care s-au scurs după 1989, nu poţi să nu te gândeşti la renumitul baron mincinos Munchhausen „cel mai mincinos dintre mincinoşi”! De-atunci şi-a făcut o ocupaţie de a bălăcări România, care nu este decât un „oprimator” pentru etnicii maghiari, îndemnându-i direct la nesupunere, fiindcă „numai aşa ar putea scăpa de lanţul statului majoritar”! Fiindcă, în opinia sa, cei 90 de ani care s-au scurs după Trianon au constituit un adevărat infern pentru ungurii din România. Acesta a avut drept consecinţă dezastroasă reducerea drastică a etnicilor maghiari din Transilvania. „Dacă în 1920, populaţia Transivaniei era de 50 la sută maghiari şi 36 la sută români(adică 5,2 milioane de unguri, faţă de numai 2,8 milioane de români(!?), în 1977 numărul românilor a ajuns la 7,5 milioane, faţă de numai 3,5 miioane de unguri”.
Singura soluţie pentru remedierea acestei situaţii: autonomia Transilvaniei! De parcă această „autonomie” ar fi aşa, un fel de personaj, cu puteri virile fabuloase, care ar conduce la creşterea spectaculoasă a natalităţii la unguri. Că doar statisticile arată clar că de când au devenit popor eurpean ungurii nu au avut decât o natalitate negativă. Iar de nu ar fi dus acea teribilă politică de maghiarizare împotriva tuturor popoarelor cu care au intrat în contact, fiind gata – vorba lui Eminescu „să maghiarizeze şi pietrele”! – nu se ştie dacă azi s-ar mai putea vorbi de o naţiune maghiară în Europa!
Ajuns într-un post atât de însemnat la UE, ca europarlamentar român, Tokes Laszlo nu a făcut altceva decât să aducă prejudicii cât mai multe ţării pe care ar fi trebuit s-o reprezinte şi să-i apere interesele. Strategia sa, în calitatea pe care o are, a fost şi a rămas aceeaşi pe care a urmărit-o de când se ştie. „Integrarea în UE reprezintă apusul statelor naţionale, iar acesta reprezintă un lucru important pentru maghiarii din România…Cu cât se va întâmpla mai repede, cu atât graniţele cu Ungaria vor dispare”. Evident, afirmaţia se referea, în primul rând, la România „stat naţional” al cărei ,,apus” îl visează ungurii, în frunte cu Tokes Laszlo. Visul lor este să piară toate statele naţionale, numai Ungaria să rămână! Căci, vorba lui Tăslăuanu, „decât să piardă Ungaria o palmă de pământ, mai bine să piară toţi ungurii”!
Dintr-o asemenea convingere s-a născut desigur şi ideea lui Tokes, aceea de a-i propune amicului său de la Budapesta, Viktor Orban, de a institui un protectorat al Ungariei asupra Transilvaniei. Nesimţire şi obrăznicie! Trebuie să existe mult cinism într-un individ să facă o astfel de propunere, ştiind destul de bine că Transilvania este parte integrantă a unui stat naţional, unitar, independent şi indivizibil, care se numeşte România! Este chiar mai mult decât atât, este o trădare de patrie! Fiindcă „patria este ţara în care s-a născut cineva şi al cărei cetăţean este”. Iar Tokes Laszlo s-a născut în România şi este cetăţean român!
Faţă de toate acestea, pe bună dreptate se întreba Traian Băsescu, la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului, dacă Tokes Laszlo mai merită să fie cavaler al celui mai înalt ordin al ţării, Ordinul „Steaua României”?! Ba, mai mult, dacă mai merită să aibă calitatea de cetăţean al României?! Numai că pe spusele lui Băsescu românii nu mai dau de mult nici doi bani, fiindcă el nu apără interesele ţării, fiind mai degrabă un fel de Iago, lipsit de orice scrupule. Tocmai de aceea, Tokes îşi permite să facă ceea ce face, fiindcă organele care ar trebui să vegheze la respectarea ordinei şi legilor fac numai ceea ce li se dictează de la Cotroceni. Altfel cum şi-ar permite Tokes Laszlo să dea în judecată Consiliul de Onoare al Ordinului „Steaua României”, acuzându-l că a redactat o hotărâre „în stil broşurist al activiştilor de partid”! Oare acest organism, format din personalităţi de prestigiu ale vieţii publice din România, ale ştiinţei şi culturii româneşti, nu ar fi cazul să-l cheme în instanţă ca să dea socoteală pentru afirmaţiile calomnioase la adresa sa?
Şi, pentru a-şi bate joc de acesta, comportându-se josnic, fără pic de ruşine, ba mai mult, de-a dreptul obraznic, ca un nesimţit, a predat ordinul respectiv Bisericii Reformate din Timişoara, spunând, cu tupeu: „să vină la Timişoara dacă vrea cineva să ia înapoi disticţia ,,Steaua României” în grad de Cavaler”! Cum i se permite lui Tokes să aibă un astfel de comportament ireverenţios faţă de conducerea ţării? Cum, adică, cu ce drept a predat el decoraţia respectivă Bisericii Reformate din Timişoara? A primit acest ordin de la respectiva biserică? Ori mizează că datorită Timişoarei şi-a câştigat el „înaltul” titlul de „erou al revoluţiei”?. Între timp însă acela a fost uitat, fiindcă, în realitate a fost o cacialma! Iar acum singurul titlu pe care-l merită este acela de tădător de ţară! Sunt convins că şi timişorenii sunt de acord cu el. Dar Justiţia română o fi oare? Aici am mari îndoieli.
Lasă un răspuns