Pentru început, repet ceea ce au tot spus în ultimele zile toţi adversarii politici ai USL, dar şi comentatori politici relativ independenţi, dar şi oameni prea puţin implicaţi politic, dar, iată, astăzi, şi liderul spiritual al PSD, acest Tutankhamon al social-democraţiei postdecembriste, Ion Iliescu. Deci repet şi eu că afirmaţia primului ministru Victor Ponta că Adrian Năstase este o victimă politică a justiţiei este o mare gafă.
Practic, prin ceea ce a afirmat Victor Ponta, el spune că, din păcate, Guvernul său nu poate controla justiţia, iar aceasta acţionează la comanda unei alte puteri politice, şi arată cu degetul spre preşedintele Traian Băsescu. Iar el, Victor Ponta, se va lupta să scoată justiţia din ghearele lui Traian Băsescu şi să o aducă în curtea sa. Iar dacă justiţia va ajunge în curtea sa, evident, astfel de condamnări nu vor mai avea loc. Posibil ca Ponta să fie convins de faptul că Adrian Năstase e nevinovat sau nu este chiar atât de vinovat în comparaţie cu alţii care au scăpat pe sub poalele justiţiei. Dar, aceasta înseamnă că dacă justiţia va scăpa de sub aşa-zisul control al lui Traian Băsescu va da sentineţe după convingerile primului ministru. Ceea ce sună îngrozitor. Mai ales că nu există dovezi că procurorii şi judecătorii acţionează la comanda preşedintelui.
În ultima perioadă, însă, există dovezi clare că procurorii şi judecătorii NU acţionează la comanda politică a puterii politice. Ceea ce este mai mult decât reconfortant şi, mai ales, democratic. Şi, iată că, aşa cum spuneam la început, până şi Tutankhamon-Iliescu afirmă: „Nu este, cred, o legătură, o conexiune directă între factorii politici şi justiţie, dar este schimbarea de judecată din partea oamenilor. Nu vreau să dau niciun fel de aprecieri de valoare din acest punct de vedere”.
Nu spun că Victor Ponta şi ai săi trebuiau să jubileze la aflarea condamnării colegului lor Adrian Năstase. Dar, din poziţia de prim-ministru, Victor Ponta trebuia să se limiteze la a spune că-i pare rău de ce i s-a întâmplat lui Năstase şi că este alături de el în greaua încercare prin care trece. Nu să desfiinţeze justiţia, anunţând în faţa poporului şi a lumii că în ţara pe care, practic, o conduce cu o largă majoritate politică, justiţia nu-l ascultă.
Aşadar, revin la ideea lansată de Iliescu, că unele lucruri s-au schimbat. După părerea mea, e vorba de unele dintre puţinele lucruri care s-au schimbat în bine. E adevărat că, dacă justiţia era independentă şi în anii 90, probabil că şi Traian Băsescu ar fi fost condamnat în cazul Flota. Spun, probabil, pentru că nu am cum să fiu sigur, dar, datele de atunci, declaraţiile de la vârful politicii, mă fac să cred că aşa ar fi fost. Însă, ar fi o uriaşă greşeală să cântărim lucrurile prin astfel de comparaţii şi justiţia să judece nu cazurile, ci să judece prin comparaţie cu alţii care au scăpat de braţul legii. În formula, dacă Traian Băsescu a scăpat, pentru un prejudiciu mult mai mare, atunci, Adrian Năstase de ce să fie condamnat, pentru un „mizilic” de 400.000 de euro! E adevărat că Adrian Năstase se poate considera nedreptăţit prin această comparaţie. Mai ales că, probabil, ştie şi pe alţii care au făcut fărădelegi şi mai şi.
Da. Îmi aduc aminte că, în copilărie, toţi copiii de pe strada mea mergeam la furat cireşe în grădina unui paore din Ţerova (paore se spunea, în Reşiţa, la un ţăran, proprietar de pământ). Era ca o lege haiducească nescrisă a străzii. Nu erai băiat de gaşcă, dacă nu furai cireşe din acea grădină. Uneori paorele fugea după noi, alteori asmuţea câinii pe noi, dar, n-a prins niciodată pe nimeni. Probabil că nici nu voia să ne prindă, ci numai să ne sperie. Dar, dacă ar fi schimbat tactica şi m-ar fi prins tocmai pe mine şi mi-ar fi dat o mamă de bătaie, m-aş fi simţit foarte nenorocit. Şi nedreptăţit. Adică, de ce pe mine mă pedepseşte, când alţii fură de atâta vreme din cireşii lui! Din această perspectivă, pe Adrian Năstase îl înţeleg. Pe Victor Ponta nu-l înţeleg decât dacă a fost în aceeaşi gaşcă, la furat cireşe. Ori dacă are intenţia să meargă de-acum încolo.
Lasă un răspuns