Idei despre societatea în care trăim

Vreau să vă vorbesc despre câteva lucruri care sunt arhicunoscute de către majoritatea oamenilor din România. Unii le conștientizează, unii au habar despre ele, dar preferă să le ignore sau să nu iși bată capul, pentru că am fost obișnuiti de-a lungul timpului să ținem cont de părerea ultraobosită și depășită: „Da, și ce rezolvi?” sau „Ești nebun, nimeni nu o să te bage în seamă”. Într-adevăr probabil mulți or să te asculte la început ți nu or să te bage în seamă, sau te vor cataloga nebun. Asta e, dacă vrei să faci ceva pentru societate, pentru tine mai ales, pentru că ești participant în viața de zi cu zi, trebuie să iți asumi că la început nimeni nu va fi de partea ta. Dar, încetul cu încetul, oamenii vor începe să creadă. Cu eforturi mari, dar vor începe să creadă.

Actuala clasă politică nu reprezintă o elită, nu reprezintă un model pentru tânară generație, nu are o gândire politică proprie, ideologiile fiind împrumutate din afară. Gândiți-vă la marii politicieni români din trecut. Aceștia nu erau doar politicieni, erau profesori, medici, poeți, ingineri, etc. Am ajuns, noi tinerii, să nu mai ținem cont de realitatea de lângă noi. Tot timpul vorbim despre probleme dar nu ne implicăm. Nu există dorința din interiorul nostru să ne afirmăm și să încercăm să schimbăm lucrurile ce nu merg, sau care merg prost. Schimbările în ziua de astăzi și în ultimii mulți ani, au fost impuse de la politicieni către mase, evident cu excepții. Deci o mare parte a reformelor au venit dinspre guvernanți către mase. E este cel puțin greșit. Am să mă leg în continuare de problema comunității.

Societatea noastră nu are cultul și tradiția termenului de comunitate. Nu suntem obișnuiți să ne ajutăm între noi, ci mai degrabă mergem pe principiul consacrat în istorie „să moară și capra vecinului”. Este cel mai greșit lucru pe care îl putem comite, iar asta se reflectă deja în istorie. Este de datoria tinerei generații să încerce prin toate mijloacele posibile și legitime să transforme mentalitatea cetățeanului și să o îndrepte către calea comunității și comuniunii. Ne lipsește morala. Trebuie să ne afirmăm puternic ca fiind un stat bazat pe moralitate în loc de eternul strigăt de ajutor către divinitate și să incercăm să cream o gândire sănătoasă. Riscăm să regresăm cu totul la o societatea feudală.

Astfel vom ajunge să putem cere reforme de la mase către politicieni așa cum ar fi trebuit să se întâmple de-a lungul timpului. Vă dau exemplu în această situație majoritatea tărilor nordice; Ei nu așteaptă să li se impună o reformă. Societățile lor sunt bazate pe comunități. Fie cp e vorba de sate, comune, orașe, etc. ei merg pe principiul „hai să ne ajutăm între noi pentru că în final va fi bine pentru toți”. Astfel ei își identifică problemele singuri, și cu o voce unitară cer reforme, drepturi, etc.

Acum că sunteti aici, vă puneti întrebarea ce putem facem noi? Încercăm să schimbăm mentalitatea românului din “să moara și capra vecinului” în „hai să il ajutăm pe X să facă ceva, pentru că omul acela are nevoie de noi, singur nu poate”. Ce gândesc „ei”, e problema lor, ce gandești tu alături de acțiunile tale, te reflectă pe tine ca om. În concluzie: dacă vreți să faceți ceva pentru voi în primul rând, pentru prietenii voștri, pentru comunitatea în care trăiți, nu mai ascultați ce gândesc alții despre voi, cum vă cataloghează, și haideți să punem umăr la umăr să construim ceva impreună. Nu vă ganditi că o să fie usor.

Gândiți-vă la satisfacția pe care o să o aveți când vom realiza ceva pentru alții, pentru comunitate.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*