O ştire, parţial amuzantă, parţial tristă, a făcut înconjurul României zilele trecute. Un drum din judeţul Hunedoara se termină brusc într-o pădure din judeţul Caraş-Severin. Investiţia este dată drept exemplu de cheltuire inutilă a banilor publici. Şi nu e singura.
Ştim că în regimul comunist marile investiţii erau dictate, cum altfel, de marele dictator, iar investiţiile mai mici, de micii dictatori, adică de secretarii de partid. Astfel s-au făcut multe investiţii „măreţe”, născute din pornirile megalomanice ale lui Ceauşescu şi ale soaţei sale, sau investiţii de mai mici dimensiuni, însă complet inutile, iscate din nepriceperea zeloşilor activişti de partid. Că ne place sau nu, unele din marile realizări îşi au rostul lor şi în prezent.
Putem da ca exemplu Canalul Dunăre – Marea Neagră şi Casa Poporului. Deşi, Casa Poporului, numită acum Palatul Parlamentului, nu are chiar o utilitate practică, din cauză că este o clădire uriaşă care consumă enorm pentru utilităţi şi întreţinere. Totuşi, prin faptul că este cea mai întinsă ca suprafaţă, cea mai grea şi cea mai scumpă clădire din lume, adaugă ceva la personalitatea Bucureştiului şi atrage milioane de turişti din întreaga lume.
Dar, se ştie, s-au făcut şi investiţii megalomanice, care au costat vieţi omeneşti şi foarte mulţi bani, care n-au avut niciun rost. Una dintre acestea a fost Termocentrala pe şisturi de la Crivina, de lângă Anina. Un alt exemplu ar fi „Cocseria Nouă” de pe Valea Ţerovei, de la Reşiţa, care a ars gazul de pomană timp de zeci de ani, fără să producă un gram de cocs.
Şoseaua cu punctul terminus în pădure ne-a atras atenţia asupra investiţiilor inutile care se fac în prezent, în vremea deplinei manifestări a crizei economice capitaliste. Deşi, de când România a intrat în Uniunea Europeană, investiţiile se fac în baza unor proiecte supra controlate, avizate şi aprobate de comitete şi comiţii, nu lipsesc cazurile de risipă a banilor publici, de la buget sau din fonduri europene.
Să amintim de puzderia de patinoare săteşti, răsfirate pe întinsul patriei, fără nicio utilitate. Şi Reşiţa are un patinoar artificial, cu suprafaţă sintetică, patinoar construit din fonduri europene. Patinoarul din Parcul Tricolorului este de râsul curcilor, deoarece nu a funcţionat niciodată, pentru simplul motiv că suprafaţa de „gheaţă” sintetică… nu alunecă.
Un alt exemplu de bani aruncaţi aiurea sunt Centrele de Informare Turistică ridicate prin toate comunele ţării, tot din bani europeni. Am înţeles că în Caraş-Severin sunt aproximativ 70. Şi nu funcţionează niciunul! Oficial ni se spune că nu funcţionează pentru că primăriile nu au bani să plătească personal care să stea la dispoziţia turiştilor, să le indice trasee, locuri de cazare, frumuseţi naturale.
Adevărul este, însă, că aceste centre nu vor funcţiona niciodată. Pentru că este inutil să ţii angajaţi oameni, cunoscători de geografie şi de limbă engleză, timp de douăsprezece luni într-un an, ca să dea informaţii o dată pe an unui turist rătăcit pe un drum de ţară. Incomparabil mai eficiente sunt indicatoarele turistice şi internetul.
Ar fi interesant de ştiut câte astfel de investiţii aiurea, din bani publici, s-au făcut în ultimii ani în Banatul de Munte, dar şi în alte colţuri de ţară. Şi, culmea, sunt investiţii făcute în urma unor studii complexe realizate de „specialişti” şi supervizate de „supraspecialişti”.
Un exemplu de bani aruncaţi degeaba, după părerea mea, este Catedrala Mântuirii Neamului. O construcţie uriaşă care înghite şi foarte mulţi bani publici. Dar, această „investiţie” nu vine ca urmare a unui studiu de specialitate, ci, zice-se, din aspiraţia de mântuire a românilor. Ca şi când mântuirea nu este o problemă spirituală individuală şi am avea acces la o mântuire colectivă! O construcţie uriaşă şi morbidă, care nu serveşte vieţii, ci vieţii de apoi. Cam la fel cu piramidele. Ce să zic, măcar de ar atrage turiştii prin ciudăţenia ei. Pentru că cine mai construieşte piramide astăzi? Iaca, noi românii!
Lasă un răspuns