Cântece de jale din folclorul mehedințean

În cele de mai jos, vom reda cântece de jale culese la 23 decembrie 1971 de la Stănciulescu Gheorghița din Bârda, născută la 24 februarie 1904. Primul cântec se cântă în fiecare dimineață la casa mortului, înainte de înmormântare; Cântul steagului se cântă la tineri, cât timp fetele și băieții îi împodobesc steagul; Cântul țărânei se cântă în timp ce groparii acoperă sicriul cu pământ. Ultimele două cântece au fost culese la 27 dec. 1971 de la Gheorghe Pârvănescu din Colibași, născut în 1891. Iată-le:

Cântul Zorilor

,,Trei cocoși negri cântară

Și zorile se vărsară.

Surioară, surioară,

Stați încet, nu vă siliți,

Că nici noi nu ne-am gătit

Nouă cuptoare de pâine,

Nouă oale de legume

Și numai opt buți de vin

Și rachiaș mai puțin…

Și pe-acelea le-am făcut

Și pe drum (N) le-a pornit!”

 

Cântul steagului

,,Steagule, steguțule,

Pentru cine te gătești?

Pentru (N) ca să-l umbrești

De la cap pân-la picioare,

Ca să-i faci și lui răcoare.

Când vor bate vânturile,

Să-ți apleci crenguțele,

Să-i acoperi brațele.

Când vor ploia ploile,

Să te ridici în picioare

Și să strigi la vântu-al mare.

Vântu-al mare va bătea

Și vârful ți-o apleca

Și pe (N) l-acoperea!”

 

Cântul Țărânei

,,Țărână, țărână,

Lasă-te blajină,

Ca vița de lână!

Tămâioară, tămâioară,

Lasă-te ușoară,

Ca fir de mătasă

Peste (N) te lasă.

Când va bate vântu-al mare,

Se scoală (N) în picioare

Și se uită drept la vale.

Vântu-al mare când o bate

Dă țărâna la o parte!”

 

Foaie verde margarit

,,Foaie verde margarit,

Mi-aduc minte demult

La traiul ce l-am trăit.

Mi-aduc aminte demult,

Cine-am fost și cine sunt!

Ardă-te focul, pădure,

Frumos cântă cucu-n tine

Și eu nu mai am venire

Să mă plimb și eu prin tine

Cu mândruța lângă mine!

– Pădurice, pădurea,

Lasă-mă la umbra ta

Să mă iubesc cu mândra!

– Eu la umbră nu te las,

Că ți-e mândra tinerea

Și faci păcate cu ea!”

 

Foaie verde de priboi

,,Foaie verde de priboi,

A venit vremea de-apoi,

Să vedeți, copii, de noi,

Cum am văzut noi de voi!

V-am făcut și v-am crescut

Și carte v-am învățat

Și-am bătut negurile

Să vă cresc averile!

Foaie verde mărăcine.

Averea mea cui rămâne?

De-o rămâne la copii,

O mai fi cum o mai fi!

De-o rămâne la vreo fată,

Mi-o aduce câteodată

Câte-un ulciorel de apă!

Și-o veni c-un braț de lemne

De la colțul casei mele!”


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*