S-ar părea că au dreptate cei ce afirmă că politica, în esenţa ei, este imorală. Motivaţia este că nicăieri ca aici nu se întâmplă atâtea compromisuri, în realitate adevărate târguri murdare prin care se urmăresc interese meschine, pentru menţinerea sau acapararea, cu orice preţ, a puterii; nicăieri ca aici minciuna nu este ridicată la rang de politcă de stat, folosită în scopul satisfacerii intereselor personale sau partinice, fluturate drept ,,interese naţionale”; nicăieri ca aici imoralitatea nu s-a cuibărit atât de adânc în fiinţa celor ce se pretind a forma ,,clasa politică” a ţării, în realitate nişte indivizi puşi pe căpătuială, dornici şi grăbiţi a acumula averi pe care oamenii oneşti şi cinstiţi nu le-ar putea acumula nici dacă ar trăi două, sau chiar trei vieţi!
Nu face excepţie nici individul Victor Ponta care s-a cocoţat în fruntea Guverului României. Lipsa de moralitate a acestuia a devenit tot mai evidenţă în scurtul interval ce a trecut de la câştigarea alegerilor din 9 decembrie 2012. De atunci el ţine să ne dovedească că nu-i mai pasă de milioanele de români care au dat votul lor USL. Dumnealui a uitat deja că se află în postura de prim-ministru al României numai datorită votului popular acordat USL. Că acest vot a fost acordat de alegători în speranţa că în acest fel ei şi ţara vor scăpa de cei care şi-au bătut joc atât de noi, guvernul marionetă, aflat în slujba lui Traian Băsescu. Iar din acest guvern a făcut parte şi UDMR. În acest fel, această organizaţie anticonstituţională, antistatală şi antoromânească s-a făcut părtaşă la toate nelegiurile petrecute până în vara anului 2012, fiind tot atât de vinovată ca şi PDL. Ba chiar mai abitir, fiindcă a dus tot timpul o politică potrivnică intereselor majore ale poporului român, o politică îndreptată împotriva României, prin toate acţiunile de sprijinire a mişcărilor autonomiste pe principii etnice, prin contestarea continuă a faptului că România este un stat naţional etc.
Desconsiderând votul popular dat, cu o majoritate covârşitoare, USD, care înseamnă un vot de blam dat vechiului guvern pedelisto-udmerist, Victor Ponta vrea cu orice preţ să aducă UDMR la guvernarea ţării. Dacă nu a reuşit s-o introducă pe uşa din faţă, măcar s-o bage prin uşa din dos, adică uşa de serviciu! Nu are însă importanţă pe unde. Important e să fie acolo, în guvern, că numai aşa s-ar putea, vezi Doamne, să fie ,,pace socială” în România. Mai degrabă ar fi vorba de o ,,pace politică”, prin care Ponta să-şi asigura ,,spatele”. Fiindcă cine ştie ce se mai poate întâmpla, pentru că în politică nisipurile mişcătoare sunt chiar mai periculoase decât cele din natură.
Pe de altă parte, după cum nici în PSD lucrurile nu stau chiar atât de roz, după cum încearcă să ne lămurească unii, nici în PNL cerul nu este deloc senin. Unele intesificări de vânt sunt şi acolo, care tind să se transforme în furtună. Crin Antonescu nu prea are parte de multă linişte în partidul al cărui lider este. Sunt destui cei ce jinduiesc după ea. Priml este desigur Călin Popescu Tăriceanu, cel care are de multă vreme un dinte contra lui Antonescu. El speră ca, mai curând sau mai târziu, să ajungă din nou la conducerea partidului, sau chiar în cea de şef al guvernului.
Se ştie că în timpul în care a fost prim-ministru al României, Tărâceanu i-a avut ca aliaţi de nădejde pe udemerişti, pe care i-a considerat întotdeauna ca fiind ,,oameni de calitate”. Nu întâmplător deci cu puţin timp înaintea alegerilor parlamentare el a sugerat ideea aducerii UDMR la guvernare, indiferent de procentajul cu care USL va câştiga alegerile. Probabil – dacă nu cumva sigur – că în virtutea acestei păreri USL a făcut înţelegerea secretă cu UDMR, dată în vileag de spusele lui Ponta în seara zilei de 9 decembrie 2012.
Dându-şi seama cât de nepopulară şi periculoasă ar fi această acţiune, Crin Antonescu a pus, cum se spune, piciorul în prag şi a zis un ,,NU” hotărât. Ponta nu a avut ce face şi a renunţat şi el. Însă numai pentru moment, fiindcă i s-a lipit ,,pata” udemeristă pe creier şi nu mai poate scăpa de ea. Întrebarea care se pune este însă una ce vizează acel târg politic, imoral, de care vorbeam la început. Ore nu cumva Victor Ponta a devenit o unealtă în mâinile lui Călin Popescu Tăriceanu? Oare nu cumva prin el Tărâceanu vrea să lovească în Crin Antonescu, spre a-l înlătura de la şefia partidului? Nu cumva odată cu ,,şopârla” pe care Tărâceanu vrea s-o vârse între cei doi ,,prieteni”, el urmăreşte destrămarea USL şi crearea unei alte magorităţi? Una din care să facă parte desigur şi UDMR, dar, de ce nu, şi PDL. Nimic nu ne-ar mira, ţinând seama că mârlănia politcă de azi se află la loc de cinste.
Lasă un răspuns