Ocârmuitorul detenţiei spirituale

Chiar dacă „ambientul” i-a priit, cu mult mai mult decât ne-a căzut nouă bine mediul pe care ni l-a creat el când era „afară”, deţinutul N 0049 Jilava vrea dezlegare cât mai grabnică de zeghea care oricum nu l-a ţinut prea departe de treburile obişnuite. Se vrea afară mai devreme ca un soi de recunoaştere a muncii intelectuale pe care a depus-o după grati! Acolo unde singur a decis să-şi stingă fustările în activităţi educative, literare şi… didactice. Şi, de parcă noi l-am fi pus să (ne) scrie înauntru despre treburile de afară, acum vrea şi ceva în schimb. Că aşa e el obişnuit. Dar nu vrea „chinezerii” ori alte prostioare pictate sau sculptate, fie şi de către ceilalţi deţinuţi colegi (nici măcar de către talentatul chinez de la Penitenciarul din Giurgiu!), ci ore numărate pe soroc de eliberare anticipată.

Pentru că, aşa cum nu a făcut el un serviciu cât de mic ţării fără a-şi lua partea de tain, o ţară transformată în furnizor pe bani publici pentru colecţia Muzeului Zambacian, nu era să-şi lase nici icrele „culturale” ale trecerii pe la Jilava fără a-şi cere partea. Şi, chiar dacă a scris pentru a se elibera el de stressul detenţiei „politice”, acum, după ce şi-a luat şi doctoratul în zeghe, are pretenţii. Pentru cele trei cărţi scrise înăuntru, vrea afară. Iar când va fi afară, o să ceară şi drepturi de autor pe la Geneva.

Şi nu o să-i analizăm calitatea lucărilor din seria publicisticii de penitenciar, fie ea literară sau didactică (!), deşi s-ar fi impus o analiză a rostului scriiturii sale pentru noi, cei de afară, dar nu putem să trecem cu vederea graba comisiei de eliberări condiţionate de a lua act şi a-i aviza plata „în natură” (liberă!) pentru cele trei cărţi. Un aviz dat mai repede decât i-ar fi luat aceleași comisii să răfoiască toate cele trei cărţi…

Unde este însă dreptatea faţă de ceilalţi puşcăriaşi? Faţă de aceia care au umplut atelierele de creaţie din puşcării cu lucrări cât să numere, nu săptămâni, ci ani de eliberări condiţionate?

Desigur, ar fi o greşeală să ne închipuim că opera de caritate a direcţiunii de penitenciare va mai continua după eliberarea deţinutului N 0049 Jilava pentru a fi redat societăţii. Iar mai temători decât cei aflaţi acum afară (captivi oricum în cuşca politică mai rău decât a fost N 0049 în celula sa de blogger-deţinut), ar trebui să fie puşcăriaşii cu valenţe cultural-artistice. Aceia care îşi mai închipuie poate că vor constitui o breaslă literară, transpenitenciară, cu fostul deţinut, ducând mai departe linia creativităţii spre un soi de uniune a scriitorilor în zeghe. Căci, aşa cum Vântul s-a lins pe briza inspiraţiei de dreptul de a i se converti cartea scrisă în celulă în zile libere, tot aşa se va fi lins pe bot şi restul lumii artistice de posibila continuare acestui obicei elitist. E drept, Vântu a plagiat şi nu a luat aminte că în detenţie nu e ca afară: cine copiază, chiar primeşte ceea ce merită!

Pe de altă parte, ar trebui să ţinem cont, dacă nu de calitatea lucrărilor, deşi valenţele pe care le-au apreciat „corifeii” comisiei de eliberări condiţionate, şi încă pe necitite!, denotă clar talentul de scriitor al publicistului N 0049 Jilava (să fi lăudat fără a fi citit e mai ceva decât a fi linguşit ca simplu ocârmuitor!), ar trebui să ținem cont dară măcar de cantitatea operei în zeghe. Căci, dacă N 0049 s-a dovedit atât de prolific după gratii poate ar fi mai nimerit, spre binele cultural al acestei ţări, să-l mai ţinem acolo! Vorba aceea, unii scriitori, obscuri în libertate, ar fi făcut orice să intre după gratii dacă ar fi ştiut că aşa vor atrage atenţia asupra „operei” lor. Or, cetăţeanul Năstase Adrian este deja acolo! Şi ar trebui să mai stea „înăuntru” până se epuizează tirajele operelor sale necaptive din captivitatea inspiraţiei vărgate. Că tot a consumat un cartuş-valoare pentru a ajunge la sursa inspiraţiei…

P.S.:

Comisia a dat dară aviz eliberării înainte de vreme… Dar, aşa cum a ţinut cont de contribuţia puşcăriaşului la binele umanităţii, tot aşa s-a raportat şi la propriile reguli, prima rânduială la solicitarea eliberării conditionate fiind recunoaşterea faptei de către deținut. Or, N 0049 Jilava refuză să-şi recunoască fapta, susţinând, şi pe bloggul exerciţiilor sale de libertate, că a fost condamnat politic. Condiţii în care permisivitatea comisiei s-ar putea întoarce împotriva Justiţiei ca o dovadă a existenţei acestei prezumţii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*