Ministerul cimitirelor

Patriarhia a înființat un nou departament, acela al cimitirelor. Asta înseamnă că la nivelul patriarhiei, apoi al mitropoliilor, arhiepiscopiilor, episcopiilor, poate chiar și al protoieriilor se vor înființa structuri corespunzătoare, cu consilieri, inspectori, directori, secretari etc. Nu cunoaștem temeiurile oficiale, care au stat la baza acestei decizii, dar, probabil, ele au fost destul de solide, dacă s-a ajuns la înființarea acestei structuri.

Cele de mai  jos nu sunt decât opiniile unui muritor de rând, unui om aflat sub vremi și, nu în ultimul rând, între ciocan și nicovală. De când se cunosc primele date privind organizarea Bisericii, cimitirele au fost în grija sectorului administrativ. Poate chiar de pe vremea lui Duca Vodă! Faptul că acum s-a simțit nevoia să se înființeze un sector special pentru cimitire în administrația bisericească e, probabil, concluzia sectorului pentru cercetare și dezvoltare. Motive ar fi numeroase. Vom cita câteva, care ni se par mai ,,puternice”:

• Aparițiile de fantome și strigoi din ultimele decenii au pus probleme serioase autorităților. Vă amintiți că imediat după Revoluție apăruseră fantome la Devesel în Mehedinți. Ziarul local de atunci, ,,Dimineața”, apărea în câteva ediții în fiecare zi și abia putea să facă față curiozității publicului. De fapt fantomele, moroii și strigoii au făcut întotdeauna bani buni, au fost o temă proaspătă și savuroasă  pentru presă. Vă amintiți, de asemenea, cât s-a vorbit în presă despre strigoii dintr-un sat din județul Constanța și cu câtă grijă era prezentat de televiziune fiecare detaliu al problemei;
•  Evadările din mai multe cimitire din ultima vreme au fost pe larg analizate în presă și mai ales de televiziuni. Că murea un om pe stradă de foame sau alungat din spital nu era nimic! Că se desființau zeci de spitale, că în unele școli cădeau tavanele pe copii, că mortalitatea de cancer, TBC, SIDA au atins cote nemaiîntâlnite, că otrăvurile de tot felul ne-au invadat alimentele, băuturile și aerul prea puțin interesa. Pentru evadările din cimitire și pentru ce zicea cutare sau cutare analfabet ajuns în etajele de sus ale piramidei sociale era întotdeauna loc suficient;
• Construcțiile impunătoare ce s-au făcut în cimitire în ultimii ani sunt o problemă. În special ai lui Ciordel și ai Cioromelei și-au construit cavouri la suprafață, cu turnuri și turnulețe, cu tâmplărie termopan, cu covoare persane, cu televizoare cu plasmă, cu telefon, internet și încălzire centrală. Ei bine, nu avem o evidență clară a acestor construcții, a crucilor de piatră, de mozaic, de marmură și de lemn. Nici nu știm ce scrie pe toate crucile!
• Aparițiile unor morți în viața publică în ultima vreme constituie o problemă. Se știe că mulți care au murit în urmă cu ani și ani se mai înghesuie și astăzi pe listele electorale, refuză să renunțe la pensiile, pe care le luau în viață și continuă să le ridice și azi, participă la viața publică, atunci când e vorba de ajutoare și drepturi etc. Nevoia unei structuri oficiale, unor cadre specializate, care să le țină evidența, care să le dea adeverințe că n-au murit de tot sau cam așa ceva e mai mult decât evidentă!
• Se zvonește în ultima vreme, pe toate canalele de televiziune, că în curând va fi sfârșitul lumii! Conform învățăturii noastre creștine, la sfârșitul lumii vor învia toți morții din toate timpurile și din toate locurile și trupurile înviate se vor reuni cu sufletele lor și oamenii vor fi iarăși întregi, așa cum au fost în viață pe pământ. Ce ar fi dacă acest zvon ar fi adevărat? Ne-ar surprinde complet descoperiți, fără  structurile administrative corespunzătoare, fără personalul specializat pentru înregistrări, evidențe, repartiții etc.

Acestea sunt câteva considerații, care ar fi putut sta la baza înființării sectorului cimitirelor. Ideea în sine însă este ex-cep-ți-o-na-lă, ge-ni-a-lă, super-pro-duc-ti-vă! Oricum, chiar dacă acum nu e clar cu ce se vor ocupa oamenii angajați să reprezinte acel sector, în câțiva ani, până se vor clarifica lucrurile, respectivii funcționari – și nu vor fi puțini – ar putea să se conducă după principiul: ,,dacă nu faci nimic, nu te poate acuza cineva că ai făcut ceva!”. Păi, nu?