Nostalgii lirice

Păunul

Păunul doarme în oglindă…

Ooo! Nu-l vrea valul spre afund.

Cu ochii mari riscă să prindă

Un orizont, oricum, prea lung.

 

Efigiile vor să-i vândă

Insemnul unui singur gând…

Cu ochii mari dorea să prindă

Un orizont știut… prea lung.

 

Și până poată să desprindă

Din orizontul prea fecund

Un singur sens, ca să prindă

Insemnul alt, al altui gând…

 

Păunul doarme în oglindă.

 

 

Statut banal

 

Să vezi, să cazi și să revii…

Să știi că minți și spus să spui…

Să gemi atunci când vorbe zici

Plimbând miei fragezi prin urzici.

Să stai pe sticle ce se sparg,

Frângând catarg după catarg

Când cad iluzii reci, târziu

Pe mâna unui gând pustiu

Uitat într-un  ungher, stingher,

Departe, dicolo de cer!

 

 

Amurguri reci

 

Amurguri reci în trestii tremurând

Când jarul soarelui se zbate-n munți…

Pe aripi de cocori umblăm desculți

În serile ce ne doresc visând.

 

Pe-un mal de râu cu tine-aș vrea să fiu

Cu fericirea să te știu legată,

Să ne scăldăm în apa legănată

De-un nufăr pal,  plutind pe valul viu.

 

Atunci să știi că stelele nu pier,

Că-n râu e strânsă liniștea curgând…

Pe coama norilor, atent vâslind,

Cocorii duc ispite către cer:

Amurguri reci în trestii tremurând…

 

 

Vreau doar un vis

 

Vreau doar un vis, când noaptea bate

Cu cețuri peste-ntinsul hău…

De roua cerului, curate

Sunt spicele din părul tău.

 

Un zâmbet dă-mi, sau o privire

Și-ntind iubirii curcubeu

Din geana florilor. În aur

Sunt spicele din părul tău.

 

Adun seninii maci ai serii

Din rana lor să-mi fac trofeu.

Iubirea vamă de mi-ar cere

Prind fluuri galbeni mii, sub gene,

În spicele din părul tău.

 

 

Cântec de plajă

 

Tristețea-i pentru tine un delir

De zâmbete ce-ți copleșesc privirea…

Prin spuma caldă a valului în dans

Cuprinzi adânc, profund, nemărginirea…

 

Din dragoste, zâmbești cu busuioc

Rouat din geana brumei de mătasă…

Din plaja-ntinsă-a melcilor sticloși

Algele moi te poartă lin spre casă.

 

Îți fură umbra din nisipuri marea

Și-azurul gurii tale mușcă-adânc…

În zgomotul ce-l soarbe depărtarea

Corăbii trec spre zare adormind,

 

Revin din cețuri, coame mari de spumă

Aduse de al vântului respir…

Când marea-și joacă trandafirii-n unde

Tristețea-i pentru tine un delir…

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*