La un studiu atent al evoluţiei relaţiilor interetnice româno-maghiare din ultima perioadă, orice analist avizat observă o traiectorie defavorabilă românilor, a cărei sorginte se află în mult prea multele favoruri, concesii şi privilegii oferite UDMR-ului, de către guvernarea Băsescu-Boc aliat permanent la guvernare, pentru a-l menţine nemeritat la putere. Starea de mult prea bine pe care şi-au însuşit-o cu prisosinţă maghiarii, i-a condus, inevitabil, la convingerea că ei pot face orice, că nu-i trage nimeni la răspundere sau n-au cui să dea socoteală, că pot cere orice şi li se va da, întrucât de ei depinde conservarea la putere a unui guvern de neprofesionişti, inculţi, corupţi, fără simţ naţional şi patriotic. Iar în umbra unui guvern aşa de lipsit de verticalitate şi incapabil, ei, maghiarii, îşi desfăşoară în linişte proiectele aberante de autonomie şi de creare a unei enclave maghiaro-ungare în inima României, cu trăsături şi structuri medievale, la începutul secolului întâi al mileniului al treilea.
De ce o numesc enclavă maghiaro-ungară? Pentru că la realizarea ei, o contribuţie tot mai consistentă o au şi oficialităţile ungare, Primul Ministru, Victor Orban, Preşedintele Parlamentului ungar, Laszlo Kover, şi orice demnitar ungar care trece prin România. Şi ajunşi aici, trebuie să facem o precizare, anume, aceea, că ţara noastră a devenit un pământ al tuturor ungurilor, de la oficialii înalţi, despre a căror vizită nu mai auzim că se face prin Serviciul de Protocol al Ministerului de Externe, până la membrii unor grupuri extremiste, persoane „nongrata”, membri ai unor fundaţii, care vin cu o singură misiune: de propagandişti ai naţionalismului şovin ungar, să-şi exprime, fără nici o ruşine, ideologia hungaristă a poporului „originar”, „a superiorităţii istorice” a primilor veniţi şi întemeietori de stat, mistificând, negând şi eludând voit istoria poporului român, ce se pierde în negura vremilor. Pe lânga aceasta, unii dintre ei incită la ură, şovinism, acţiuni de protest, mai ales, prin presa maghiară extremistă, pe care autorităţile ungare şi maghiare o susţin cu vigoare, iar cele române nu o sancţionează, în niciun fel, în numele legii.
Dar cel mai evident eveniment ce a trădat infatuarea, orgoliul nemăsurat şi lipsa de respect elementar pentru statul român a fost îndârjirea şi obrăznicia cu care Parlamentul Ungar şi oficialităţile locale din Covasna şi Harghita au sfidat decizia Guvernului Român de a nu permite reînhumarea, la Odorheiul Secuiesc, a antisemitului Nyiro Jozsef, un instigator la război, incitator la asasinate în masă, implicat în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria, dar şi în crimele împotriva românilor din Mănăştur, Între Ape, în comunele Floreşti, Someşeni, şi altele.
Scrisoarea deschisă a Formului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş adresată D-lui Ministru de Externe, Andrei Marga, menţiona, într-o formă extrem de clară ca, „în această calitate, să facă toate demersurile pentru a opri ingerinţele în viaţa politică internă a României şi să solicite autorităţilor Republicii Ungaria să nu colaboreze cu organizaţiile extremiştilor maghiari din aşa-zisul „Ținut Secuiesc”, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul naţional ungar şi să nu implice în aceste demersuri şi România”. Deşi motivaţia refuzului guvernului de a accepta reînhumarea era cât se poate de normală şi pertinentă, autorităţile locale ale judeţului Harghita nu au ţinut seama de ea şi a doua zi, de ziua Rusaliilor, ungurii veniţi din Ungaria, în frunte cu Laszlo Kover, Preşedintele Parlamentului Ungar, şi maghiarii din zonă au celebrat religios înhumarea lui Nyro Jozsef, fără autorizarea guvernului român. Cum? Cu autorizaţii de înhumare false, cu mânuirea unei urne goale, cu care au fost prinşi la controlul vămii sau, după unii chiar mai multe urne, pentru a crea diversiune, după cum, după alţii, circula zvonul potrivit căruia cenuşa lui Nyiro este deja în România sau că urna era la Budapesta”. S-a acţionat cu un întreg sistem de tertipuri, cu care ştiu întotdeauna oficialităţile ungare să înşele autorităţile române, lipsite de fermitate! Deci, totul s-a petrecut sub semnul minciunii şi al fraudei.
Ministrul justiţiei, Titus Corlăţean, a avut o intervenţie în care a pus problema demnităţii naţionale. „Este un act de demnitate românească acela ca la nivelul statului român şi al instituţiilor lui, la nivel guvernamental şi politic şi la nivelul administraţiilor locale, statul român să nu accepte ca cineva să se joace cu demnitatea românilor şi a statului român. Faptul că România a spus foarte clar că respinge această formă de revenire, pe pământul românesc, la nişte simboluri horthyste, de extremă dreaptă, antiromâneşti şi antisemite este o poziţie corectă. (…) Nu dorim să transformăm România într-un cuib de pelerinaj pentru extremisme pe care le dorim uitate şi îngropate. România are alte priorităţi şi cetăţenii României – români, maghiari şi alte etnii – au cu totul şi cu totul alte priorităţi decât redeşteptarea extremismelor. Vom încerca să blocăm această chestiune„, a spus Corlăţean.
În realitate, înhumarea lui Laszlo Nyro nu a fost blocată şi nici Laszlo Kover nu a fost sancţionat ca „persona non grata”, cum s-a propus. O altă cedare şi lipsă de fermitate a românilor!
Lasă un răspuns