În filmul alegerilor locale bucureştene, în cele şase secvenţe de sector şi un cadru-general, mai mult de decor, s-a infiltrat şi el, agentul (ne)amator, dar cam dator, Pliciu’ Tomberon. Un agent de infiltrare pentru pubela politică verde colectoare, (ne)selectivă, deghizat în negru şi brenduit ca prinzător de muşte.
Cu pliciul negru pe stâlpii Capitalei şi pubelele umblătoare lăsând în urmă prin cel puţin două sectoare mirosul electoral al candidatului , agentul şi-a asigurat de departe cea mai incisivă infiltrare subliminală la neuronul electorului.
Mai merge şi prin parcuri, tot cu ceea ce ştie el să facă, să strângă gunoaie, dar cum îl cam reciclează pensionarii cu rostul lui prin lumea lor, agentului îi stă mai bine tot cu pliciul şi pubela.
De ce şi-a ales pliciul ca însemn electoral?, ar putea fi o întrebare. De ce un însemn dizgraţios, tras parcă în ferpar pe afişele electorale căţărate pe stâlpi şi pe care electoratul, în mod firesc, ar trebui să îl înghesuie împăturit, nu în urna de vot, ci în pubelele de sector.
Poate ne crede muşte… Gata să ne zdrobească de urne sub pliciul lui!
Poate nu dă pe noi nici măcar un „Flit”, ci doaar un plici de tomberon. Şi pe noi, bucureştenii, dar şi pe parte din electoratul ţării, unde pliciul de „dezgunoiere” şi deszăpezire lipeşte banii contribuabililor în firmele agentului cu handicap la impozite.
Totul are un scop!. Pentu că, da, el vrea voturile noastre! Dar nu foarte multe. Şi atunci, şi-a ales mizeria de însemn electoral tocmai pentru ca o parte din electorat să îl privească aşa cum este: un tomberon burduşit de gunoaie puturoase.
Oricum, vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem: dintre toţi candidaţii, agentul-mirositor este singurul care va avea şi beneficiile unei campanii electorale… olfactive. Căci, ori de câte ori va trece câte o maşină de gunoi ziua în amiaza mare pe străzile noastre lăsând în urmă stampila ofactivă a cadidatului-pubelă şi dâra de zeamă scursă din tomberonul umblător precum politicienii din urnele de vor, bucureştenii se vor gândi la el.
Rămâne doar întrebarea: şi totuşi, pentru cine agită agentul-tomberon pliciul prin aerul electoral al Capitalei? Pentru că personajul pe care îl credeam candidat serios (!) nu are nicidecum interesul să se vadă postat în fototoliul conflictelor de interese ca primar versus om de afaceri, trebuind, dacă ar ieşi primar, să renunţe la toate contractele de salubrizare din (deocamdată) cele două sectoare.
Pentru ce azvârle aşadar banii în această campanie? Pentru partid şi doamna Udrea? Pentru a promova imaginea unui PDL rebrenduit în verdele maşinilor de la firma sa de salubrizare? Pentru un loc pe listele de la parlamentare pentru juniorul Honorius?
Sau, de fapt, tot jocul de-a candidatul vizează extinderea sferei sale de afaceri peste întreaga Capitală? Pentru că îl ajută şi legea. Vine, candidează, pierde (îngrijându-se să dea cu pliciul dezgustului să nu îl nimerească prea multe voturi), dar adună totuşi suficiente sufragii pentru a da câţiva oameni de pe listele lui de consilieri ca agenţi „de reprezentare”. Căci, dacă el este un perdant sigur la fototoliul de primar, şi nu riscă nici să se trezească în consiliu, pentru că nu poate fi pe două liste, în schimb poate juca rolul de trăgător al listei sale de consilieri. Iar din cele trei duzini de personaje pe care le trage după sine pe lista lui de candidat, se vor nimeri câţiva şi acolo unde trebuie.
Câţiva oameni „rosal” infiltraţi legal acolo unde se decide, de fapt, felul de sfârtecare a bugetului pe contractele de salubrizare şi deszăpezire. Şi atunci, să vezi mişcare, de la cele două sectoare unde „plicuieşte” la gunoi, o să ajungă şef de dezgunoiere pe tot Bucureştiul.
Lasă un răspuns