Volumul „Valori morale” reprezintă un fragment dintr-o muncă de peste 40 de ani de cercetare ai autoarei, Elena Cobianu, în speranţa că lumea de azi se va întoarce la valorile fundamentale care au prezidat la constituirea civilizaţiei şi a moralei umane. În ce măsură legitima speranţă a autoarei se împlineşte în zilele noastre este o problemă la care poate răspunde fiecare cititor, după parcurgerea ei. Dacă societatea umană, în drumul ei grăbit spre globalizare, se va opri pentru câteva „minute”, ( considerate „minute” numai în scurgerea infinită şi inevitabilă a timpului), pentru a reveni şi practica această zestre neevaluabilă a existenţei umane – valorile morale – viitorul o va decide. Totul va depinde de nivelul de dezvoltare culturală şi morală al fiecărui individ, de conştiinţa grupurilor, a comunităţilor şi a popoarelor, care vor şti să preţuiască dificiliul urcuş de milenii al predecesorilor lor, pentru realizarea edificiilor materiale, culturale şi spirituale de care beneficiem, acum, în al doilea deceniu al mileniului al treilea.
Volumul prezintă o analiză teoretică specializată a valorilor morale, în totalitatea complexă în care omul trăieşte, ca membru al societăţii. Dar nu rămâne la o abordare exclusiv abstractă, uscată, ci se îmbogăţeşte şi prinde viaţă prin ancorarea directă, profundă şi curajoasă în faptele, fenomenele şi procesele sociale în care valorile morale se manifestă. Spiritul teoretic se îmbină fericit cu cel practic politic şi educativ, ceea ce recomandă cartea ca un veritabil manual de informare, perfecţionare şi modelare umană, atât a tinerei generaţii din şcoli şi universităţi, cât şi a noilor generaţii de politicieni, specialişti, administratori ai vieţii sociale, politice şi economice.
Pornind de la recunoaşterea, fundamentată ştiinţific, că teritoriul inefabil al valorilor este tot mai puternic inundat de avalanşa, greu de stăvilit, a non-valorilor şi a noilor curente postmoderniste, autoarea, cu autoritatea pe care i-o conferă copleşitoarea informaţie pe care a parcurs-o şi prezentat-o, îşi rezervă dreptul de a face o pertinentă critică gravelor stări de lucruri social-economice şi, determinate de eşecurile politicienilor, ale guvernelor şi ale instituţiilor statului român, pe care le-au generat, în activităţile de care au fost responsabile.
Lucrarea constituie o bine-venită iniţiere a publicului cititor în cunoaşterea semnificaţiilor ştiinţifice ale principalelor noţiuni cu care operează: moralitate, morală, etică. Acordă un spaţiu deosebit definiţiei valorilor, evoluţiei lor de-a lungul istoriei, în viaţa socială, ca stele polare în comportamentul şi existenţa de zi cu zi a oamenilor. Omul este singura fiinţă creatoare de valori şi, în această calitate, se crează şi pe sine; el este si evaluator al lor, dar valorile obiectivându-se, îşi continuă existenţa dincolo de viaţa efemeră a creatorilor lor. Ca fiinţă axiologică, omul dă culoare lumii, o îmbogăţeşte, fiecare valoare fiind purtătoare a noi faţete şi valenţe umane şi naturale. Valorile sunt expresia selecţiei acestuia, a preferinţelor sale, dar, mai ales, a necesităţilor sale, de ordin material, cultural, moral, estetic, sufletesc. Ele dau sens vieţii, conferă distincţie lucrurilor şi faptelor umane, în deosebi, celor morale; ridică pe om la altitudine, îl scot din viaţa amorfă, cenuşie şi îl ajută să-i dea relief şi multiple semnificaţii, iar când devin ideal de viaţă, îi orientează existenţa, reconstruindu-i caracterul şi personalitatea.
Ca cercetătoare în filosofie şi etică, abordînd o varietate de teme, de-a lungul anilor, Elena Cobianu s-a oprit, de această dată, la valorile morale pentru că destinul lor devine îngrijorător, în actuala perioadă de evoluţie a societăţii noastre, ca şi a celei globale, în general, caracterizată de crize economice, financiare, politice şi morale, de terorism, de revoluţii de eliberare de sub dictatură, cu pierderile umane şi materiale adiacente, de pericole nucleare sau generate de progresul ştiinţific, tehnic şi al geneticii, aceasta din urmă fiind capabilă să devieze natura umană. „O lume postmodernă care şi-a pierdut reperele, o lume a conspiraţiei, a haosului, după unii, a fricii, după alţii, o lume a corupţiei etc.”, impune o reflecţie axiologică, o reconsiderare a tuturor valorilor şi cu precădere a celor morale. În această situaţie, în conştiinţa umanităţii, se pun tot mai multe întrebări privind scopurile majore ale existenţei umane: Încotro mergem noi şi omenirea? Ce se întâmplă cu omul şi sufletul lui? Suntem pregătitţi pentru ritmul rapid al transformărilor privind calitatea vieţii şi intervenţia asupra creierului uman?
Individualismul exacerbat, lăcomia marilor bancheri, criza financiară care au secătuit lumea, toate sunt, în concepţia autoarei, factori ce au determinat şi determină, în continuare, răsturnarea scalei de valori, mai ales, a valorilor morale, generatoare de stabilitate şi dezvoltare umană. Marile valori ale culturii şi ale moralei, deşi stau de milenii la temelia vieţii noastre civilizate, au fost marginalizate. Oamenii şi-au pierdut bucuria lecturii, a trăirii în spirit cultural a timpului liber; au devenit sclavi ai acumulării de bunuri materiale, preferă, preponderent, divertismentul de slabă calitate, oferit de canalele TV, interesate, mai mult, de rating şi mai puţin de modelarea umană; se reduc la plăcerea petrecerii zgomotoase şi superficiale doar a weekend-urilor şi a vacanţelor, ceea ce le-a atras numele de „weekend-işti” şi „vacanţişti”, fără substanţa spirituală, culturală, care i-ar înnobila.
Toate aceste deturnări de la o viaţă trăită complex, în multitudinea dimensiunilor ei, profund umane şi morale, au determinat-o pe autoare să se alăture poziţiei eticienilor contemporani care fac efortul ca problema valorilor să fie readusă în centrul reflexiei filosofice. În acest scop, a supus dezbaterii marelui public cititor principalele valori morale: responsabilitate, respect, demnitate, solidaritate, onoare şi patriotism, în ideea că omul, acum debusolat, care ignoră cuceririle marii culturi, îşi poate salva condiţia umană, prin revenirea la autenticele valori morale, care formează patrimoniul cultural al omenirii, şi prin îmbogăţirea acestuia cu propria sa contribuţie.
Ce criteriul a stat la selecţia lor? După părerea noastră, este nivelul înalt de desconsiderare a lor în modul de viaţă al contemporanilor noştri, mai ales, al tinerilor, apreciate de o mare parte dintre ei, vechi, „relicve” depăşite şi nedemne de luat în seamă. De pildă, responsabilitatea şi respectul, afirmă autoarea, nu-şi găsesc preţuirea cuvenită. Mai degrabă, iresponsabilitatea şi lipsa de respect, indiferenţa, au devenit, aproape, fireşti, în viaţa politică şi cotidiană a semenilor noştri. Demnitatea, conştiinţă a valorii de sine, personală, de grup, naţională, este o floare rară, sărăcirea majorităţii populaţiei făcându-ne martorii pierderii demnităţii umane. Continuu prezentă la puţinii intelectuali patrioţi adevăraţi şi la ziarele cu tematică naţională, demnitatea naţională a fost, fie trecută cu vederea, fie slab susţinută, de-a lungul anilor postdecembrişti, recent primind un grav afront din partea iredentiştilor maghiari, afront ce a culminat cu legi şi statute de autonomie teritorială, favorabile lor şi cu Reprezentanţa aşa-zisului ţinut secuiesc la Bruxelles. La solidaritate, este dificil să apelezi când fiecare este pentru sine şi nimeni pentru toţi, când guvernanţii şi cei încapsulaţi în „armătura lumii materiale”(L. Lavelle), o lume obţinută, adesea, pe căi imorale, ignoră nevoile celor mulţi, nu iau în seamă că, împinsă la extrem, sărăcia poate duce la revolte greu de controlat. Onoarea? Aceasta pare că a dispărut din vocabularul uzual şi din conduită, fiind recunoscută doar unor epoci trecute. Patriotismul „nu se mai poartă”, e ruşine să afirmi astăzi că eşti patriot; ”de ce să învăţăm despre patriotism?” se întreabă, în pustiul cunoştinţelor lor istorice şi al sufletului lor neîncălzit de flacăra iubirii de patrie, nişte liceeni bucureşteni. Dezavuat masiv, şi nu dezinteresat după 1989, patriotismul, pe lângă faptul că rămâne dimensiunea permanentă a spiritelor ataşate istoriei, culturii şi tradiţiilor naţionale, este cu greu şi sporadic reactualizat, în zilele noastre, graţie unor acţiuni care valorifică potenţialul valoric şi creator al românilor.
În încheiere, principalele merite ale cărţii Valori morale sunt următoarele:
Este un excepţional izvor de inspiraţie şi de analiză, în continuare, de către cei sincer interesaţi de o evoluţie morală şi culturală a societăţii noastre şi a întregii societăţi umane, specialişti, cadre didactice, politicieni, masteranzi, doctoranzi. Oferă consideraţii şi sugestii la multe probleme, având sorginte în documentarea din numeroasele lucrări lecturate şi interpretate de autoare.
Este scrisă într-un limbaj riguros ştiinţific, care pune în circulaţie, cu onestitate, toate poziţiile posibile ale autorilor care s-au ocupat de problema valorilor morale.
Exprimă obiectivitatea şi curajul autoarei prin ascuţimea şi frecventele trimiteri critice la multitudinea actelor imorale şi de corupţie ale politicienilor şi guvernanţilor noştri, în cei 21 de ani de democraţie, dar şi la erorile unor organisme internaţionale.
Dezvăluie personalitatea unei cercetătoare care se situează, fără rezerve, pe poziţia robustă a spiritului patriotic şi naţional, în limitele adevărului şi care valorifică filonul înalt ştiinţific al reprezentanţilor culturii şi eticii româneşti.
Întreaga lucrare este dovada unei neobosite şi împătimite activităţi de informare şi documentare ştiinţifică, evidentă în largul orizont de idei, în care tratează fiecare problemă şi în profunzimea analizei temelor, la care ne face părtaşi ca cititori.
Eticiana Elena Cobianu se vădeşte a fi o vizionară, o romantică, în credinţa şi dorinţa de întoarcere a umanitaţii la valorile şi realizările care i-au dat strălucire peste milenii.
Lasă un răspuns