Ai dezamăgit cu traiectoria existenţială pe care evoluezi; sau involuezi. Dar, e viaţa mata. Nu mă amestec. Doar comentez cele văzute la tv! Încep cu melodrama mediatică pe care ai făcut-o cu căsătoria – casă de piatră!, apropo – cu primarul Pandele. Înţeleg fenomenul fiziologic, căci cunosc revolta cărnii, nerăbdarea ei nesimţită, indecenţa de a se deda plăcerii; înţeleg şi contextul vârstei de graniţă, al frumuseţii pasagere; caznele pe care biserica, în numele Domnului, le impune muritorilor sunt absurde, nu-i aşa? Dar, nu face din asta un circ, măi doamnă! Ai apărut la tv constrânsă de colegi, “împotriva voinţei tale”.
Aiurea! Clamezi că eşti creştină şi nu trece anul lăsat de ortodoxie ca termen privind dispariţia soţului tău, şi tu faci nunta. La 8 luni! Lepezi doliul, dansezi şi te bucuri, te laşi filmată, te “exhibi(ţionezi)”, destrăbălezi spus în termeni creştini. Spui că nu dansezi, că nu vrei tam-tam şi iese invers.
Gândeşti ca Băse: presa e de vină! Eşti ca văduva din banc, care în doliu fiind, rugată de un ins să se culce cu el, a spus “resemnată”: “fă-o, dar încet şi trist!”Ai făcut nunta “încet şi trist”; ai dansat după “gaşka mea!” tot “încet şi trist”; te-ai lăsat filmată “încet şi trist”.
Claudiu Niculescu a fost mai sincer când a “regretat” că a dat două boabe fostei echipe, care abia-l rejectase! Noi, telespectatorii, trebuie să te credem, ca-ntr-o telenovelă sordidă: că tu te-ai măritat, înainte de soroc, constrânsă, “încet şi trist”. Că noi privitorii suntem o gaşkă de fraieri, gen ăia care votează un primar de ţară. Lumea nu se gândeşte că dacă te-ai măritat aşa de-n scurt, pe când mai trăia răposatul, tu treceai pe la primărie, doar din curtoazie. Repet, asta n-o spun eu, ci Lumea. Electoratul. Mai ales electoratele. Oricum, dacă aşteptai să treacă anul, înţeleaptă rămâneai. Aşa, vei fi privită ca un ins, nestăpânit, carnal. Voluntar.
Culmea fariseismului: spui că vrei o fetiţă cu multpreanoul tău conviv, pe care s-o botezi cu numele răposatului!!! Cred că poporul teleast, voluntăreţii, electoraţii şi electoreţele, plâng şi acum zguduiţi de romantismul tău cenuşiu-funebru. Ce se va mai bucura şi el, Firea. Acolo…
Lasă un răspuns