Voi arde precum soarele
În fiecare zi, atâtea şi atâtea ore
Ca să pot încălzi o inima…
Arzând atât de intens, voi dispărea şi voi renaşte
Mereu şi mereu…
Nu ştiu cât va dura
Nimeni nu ştie
Geneza lumii nu e la fel cu geneza dragostei
Ştiu de undeva că se poate întâmpla să te minunezi instantaneu de un suflet
Ştiu de undeva că se poate să loveşti instantaneu, ca un animal feroce
Fără sa ştii ca eşti capabil să o faci
Şi apoi poţi reveni la calmul de dinainte de furtună.
Ciudată fiinţă omul…
Are nevoie de atâtea şi atâtea minunăţii
E trist că nu le poate găsi corespondent
Într-un singur alt om…
Fiecare alt om îi poate dărui ceva anume
Dar el, ciudata fiintă
De unde să ştie ce să aleagă?de unde să simtă linia fină a destinului său?
Se chinuie,
Aleargă după fantasme şi închipuiri
Face şi desface planuri
Învaţă transpirând şi dornic de a pricepe ceva
Şi când colo………..ha! ha! ha!ironie, crudă ironie
Se trezeşte că e mai neştiutor ca niciodată
Şi …o ia de la capăt…
Îl fascinează cei care stiu
De unde ştiu ei?
Cei care pot
De ce pot ei?
Se încruntă şi îşi spune
O să pricep vreodată?
Au vreun rost toate câte mi se întâmplă?
De ce căutăm să fim alături de alt om?
De ce facem copii?
De ce fiecare fiinţă se află doar în proprietatea sa
Şi nu poate aparţine niciodată altcuiva?
Ne înconjurăm de false iluzii
Ne amestecăm printre cuvinte
Ne intersectăm cu oameni
Ne intersectăm cu suflete
Ne bucurăm , plângem, devenim indiferenţi
Citim din marii scriitori şi filosofi ai lumii
Să pătrundem în înţelepciunea lor…
Câtă zădărnicie
Câtă trudă…
Până ajungem să vedem
Că de fapt
Fiecare din noi suntem scriitori şi filosofi
Pe baza propriei experienţe şi vieţi
Şi putem da postulatele noastre
Şi putem explica angoasele noastre
Putem fi o clipă deasupra tuturor
Zâmbind cu un zâmbet special
Doar pentru că avem o amintire nepreţuită
Asta ne face bogaţi?
Asta ne face filosofi?
Cine stabileşte în lumea asta că cineva
E filosof, poate marca lumea cu o teorie sau o idee?
Tot noi
Fiecare din noi
Cei care suntem mici scriitori şi filosofi
Cei care ne intersectăm cu oameni şi suflete
Cei care niciodată nu vedem ceea ce contează de fapt…
Iată!aAm devenit filosof…
Contează de fapt să fii iubit asa cum eşti
Asemenea iubirii de mamă, necondiţionată
Pentru care puiul ei e cel mai bun…
Contează să nu goneşti pe cei care te iubesc
Ei nu se vor opri să te iubească dacă îi goneşti
Dar tu…vei fi lipsit de o parte din tine.
Asta e iubirea, o parte din noi
Restul………e un …nimic…
Poţi avea tot restul…………dacă nu ai acea parte
Eşti un …nimic
Un rest…
Contorsionat de căutarea întregului
Participând la nebunia generală
Alergând, alergând……..numărând, calculând…
Doamne! câteodată e prea târziu când ne trezim
Şi prea târziu să se trezească în noi
Ceea ce generează existenţa noastră.
Cu speranţa că mă voi trezi la timp,
Cu promisiunea că mă voi uita în jurul meu
Şi niciodată nu voi goni pe cei ce mă iubesc aşa cum sunt
Te rog, .Doamne, …..fă-mă să pot exista iubind!
INSIDE
-
Când lemnul vorbește…
:: Reflexii vizuale -
Frank Norris – de la literatura de aventuri la cea de revoltă socială
:: Colocvii literare -
Valahii la curtea împăratului Carol cel Mare la începutul secolului IX
:: Confluenţe istorice -
Postul sau cunoaşterea lui Dumnezeu prin înfrânare sau asceză…
:: Religie/Spiritualitate -
Întoarcerea Seherezadei din Carpați, Monica Mergiu: „Eu cred în propriul meu destin, în călătoria mea spirituală”
:: Interviurile Naţiunii -
O impresionantă aniversare…
:: Diaspora, Recomandate -
România are un Dumnezeu!
:: Recomandate, Turnul de veghe
Lasă un răspuns