Este deja de notorietate faptul că președintele nostru nu uită și nu iartă…
Avem cazuri multe la dispoziție. De la Dinu Patriciu, Sorin Roșca Stănescu, fost bun prieten, la mulții tovarăși de coaliție, băgați-scoși-băgați-scoși din pușcării.
Eu însumi, frate de suferință rapidistă cu fostul ministru al transporturilor,Traian Băsescu, pe care îl consideram amic, ne tutuiam cu tandrețe, pierdeam sau câștigam nopți la taclale politico-fotbalistice, am trecut prin aceeași neuitare prezidențială.
Și nici acum nu știu de ce? Poate din cauza unei glume nereușite pe seama lui publicată într-un ziar de tiraj și reluată într-o carte, recunosc o glumă fizică nedemnă de umorul meu.
În fine, pot continua mult, dar nu are rost… Ce nu a uitat mai agârț dl. președinte a fost acel întermezzo social în care, la o demonstrație de protest, polițiștii i-au strigat – impardonabil pentru condiția și statutul lor, în opinia mea – sloganul de galerie fotbalieră: „ieși afară, javră ordinară!”; și au aruncat cu mai multe caschete pe caldarâm; cele aparținând uniformei, cândva respectată, altcândva chiar temută, azi un soi de kakka-makka șifonabil și urinabil !
Ei bine „javra ordinară” nu a uitat! Și, iată, azi le ia polițiștilor o chiflă de la gură, îi lovește și pe ei ca pe întregul popor muncitor. Dar de ce ar fi trebuit ca ei să fie exceptați? Simplu, ca să fie respectați! Peste tot în lume polițiștii fac parte din aparatul defensiv, represiv al Puterii, implicit al Președintelui. Bine le face, să fie și ei ca noi, acești frați, preotectori și complici ai bandiților țării, spun unii. Rău face subminînd autoritatea instituției de autoritate a unui stat spun alții, mai puțini la număr. Eu, nu spun nimic. Mă gândesc doar că aceștia, polițiștii, sunt o forță: înarmată, regulată, instruită, care la moment de mare criză, de dezastru, de haos, de vid de autoritate, de criză a puterii, pot să-l și răstoarne, aresteze, condamne pe cel ce i-a batjocorit.
Altfel spus, președintele nostru se jocă, infantilmente, cu focul !
Lasă un răspuns