Ieşirea din letargie

Trăim vremuri oropsite, zile negre, zile însângerate ce lărgesc plânsul lumii. Disperarea se citeşte pe chipul zilelor. Sunt afectate majoritatea sectoarelor de activitate şi am „normalizat incompetenţa şi efectele nemuncii şi necinstei. N-am să dau exemple, deşi sunt prea numeroase, şi pentru faptul că suntem aproape cu toţii vinovaţi. Să nu credeţi că sunt politician, ci un cetăţean onest al acestei frumoase şi nepreţuite ţări.

Cu siguranţă nu putem reduce, ieşi sau înlătura efectele crizei fără muncă productivă, fără eficienţă şi responsabilitate. Unora a ajuns să le fie ruşine că sunt români. De ce? Oare rădăcinile nu rămân acolo unde ne-am născut, unde am copilărit, unde primul sărut ne-a luminat inima, sărut care nu va dispare niciodată din oglinda sufletului.

Se aruncă cu mult noroi în spiritul şi identitatea noastră, în frumuseţea trecutului istoric  al neamului acesta neînfrânt de timp. Josnice interese lovesc cu neruşinare în graiul, în cultura şi valorile înaintaşilor noştri. A sosit vremea să ieşim din letargie, să ne preţuim pe noi înşine, să respectăm România, ca pe propia-i familie şi să ne împlicăm şi să facem fapte demne. Să sancţionăm „evaziunea morală”, instituţională şi electorală, căci sunt prea multe promisiuni şi justificări din patru în patru ani şi chiar mai des.

Ruşine celor care pun pe primul plan interesul personal şi de grup şi noi ceilalţi cetăţeni suntem doar contribuabili şi acceptăm neruşinarea şi lipsa lor de implicare. Cum să nu-ţi dispară zâmbetul când numai urât se vorbeşte la adresa noastră, ne marginalizează şi se aruncă cu răutate în oameni nevinovaţi, în truditorii pâinii, în pensionari,în bugetari, etc. Nu este încurajată munca cinstită, valoarea,competenţa.

Alungând încrâncenarea puerilă,lăcomia,fărădelegea,corupţia vom trece la reconstrucţia normală,firească a vieţii românului. Să impunem un comportament civilizat, atitudini şi opinii diferite dar respectând legile, oferind un climat normal de lucru în ţară, dar şi de retribuţie în funcţie de calitatea şi de rezultatele obţinute. Să nu mai încurajăm munca la negru, umilirea şi batjocura, impunându-se de urgenţă măsuri eficiente de relansare a vieţii economice şi sociale şi NU de drastică austeritate şi de inechitate socială. Este regretabil că majoritatea satelor noastre sunt pustii, ţăranii sunt dezrădăcinaţi și că agricultura românească este în ruşinoasă decădere.

Ţăranii sunt tot mai săraci şi neajutoraţi. Trebuie să învăţăm să ne preţuim valorile şi să incurajăm munca productivă, producătoare de profit. Şantajul politic dezgustător, lipsa de transparenţă, comentarii puerile, adesea nocive adâncesc şi mai mult criza morală iar soluţia împrumuturilor este cu certitudine proastă şi umilitoare, provoacă şi mai multă sărăcie. În centrul întregii activităţi să fie omul cu nevoile sale şi fiecare familie de la an la an să trăiască mai bine. Din păcate o bună parte din populaţia ţării trăieşte în sărăcie. Păstorul trebuie să aibă grijă de turmă şi cei bogaţi să nu uite că sunt muritori şi ei. Este de neînţeles cum de s-a ajuns la atâta suferinţă şi durere. Se impune stoparea plecării tinerilor din ţară, crearea de noi locuri de muncă, nicidecum îngheţarea, reducerea ori închiderea puţinelor fabrici care au mai rămas. De bogăţiile solului şi subsolului să ne bucurăm noi şi urmaşii noştri.

Ne-am vândut petrolul, fabrici „pe un pumn de dolari” şi…ar fi dezastruos să vindem comorile… Să ne trezim din indiferenţă, ignoranţă şi prostie. Ar fi o crimă fără precedent să vindem comoara de aur a neamului din Roşia Montană. Înaintaşii noştri au ştiut să fie stăpâni în casele lor.

Înainte de a fi cetăţeni europeni, ai planetei, suntem cetăţeni români şi să facem cinste ţării în care ne-am născut. NU ne furaţi ori vinde visurile, şansa de a trăi demn şi cinstit în propria ţară, nu ne confiscați zâmbetele inocente ale copilăriei, gândurile pline de candoare, bunătatea şi iubirea semenilor. Este impresionantă cultura română primită ca moştenire. Globalizarea nu presupune reducerea, dispariţia specificului cultural al unei naţiuni ci integrarea întrun sistem riguros de valori umane, respectând libertatea de exprimare şi tradiţiile strămoşeşti. Cultura înseamnă comunicare,apropiere, un mod plăcut de respect şi înţelegere, înfrumuseţează şi dă strălucire sufletului omenesc. Cultura scrisă, „rug veşnic aprins”, zămisleşte şi trasmite prin flacăra nestinsă a cuvintelor memoria veacurilor şi a netimpului.

Cuvântul nemurire este cel care ne reprezintă cel mai bine. Prin jertfă şi dăruire putem dovedi că suntem chemaţi să continuăm drumul de glorie, drum sacru al tainicei Românii. Omul este vremelnic, dar ţara rămâne nemuritoare prin fii şi fiicele ei.

Cărţile valoroase  aduc şi duc faima neamului, clădesc prin catedralele de cuvinte un viitor strălucit. Cultura şi credinţa adevărată vor salva şi înălţa neamul românesc. Cultura nu poate fi ori rămâne anonimă, ea trebuie să devină majoră şi să înfluenţeze pozitiv mentalitatea şi modul de viaţă al semenilor noştri, să ne ajute să devenim mai buni, mai înţelepţi şi fericiţi.

Revistele de cultură şi, de altfel, întreaga media ar trebui să contribuie mai mult la renaşterea spirituală a neamului, la promovarea frumosului din gândire, din sentimente, din viaţa cotidiană. Ilustrul cărturar Artur Silvestri ne îndemna „să rămânem credincioşi fiinţei spirituale româneşti şi să ne menţinem identitatea în faţa tendinţei globaliste şi ateiste a lumii”.

Semănând iubirea vom culege roadele iubirii. Să redevenim generoşi, entuziaşti, harnici, luminoşi, minunaţi oameni, prieteni ai României şi ai lumii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*