E verde-n jur și spicele-s gata de rod, e aur în lan și ielele încearcă să-ți facă vrăji, să te ademenească, să te-nvețe să joci Drăgaica.
Înmiresmate și firave, sânzienele înfloresc de cele mai multe ori la nașterea Sf. Ioan Botezătorul, fetele își împodobesc casa cu ele, fac din sânziene coronițe.
Nume de floare, nume de zi, nume de sărbătoare și obicei, sânzienele trec dintr-o zonă în alta a țării, îmbracă alte veșminte, dar ca manifestare nu se deosebesc prea mult.
Sărbătoare a grâului, a belșugului verii, Ziua de Sânziene mai trezește din amorțeală spirituală tineretul nostru de la sate.
Ademneit cu casete și discoteci, s-a cam uitat obârșia sărbătorilor noastre populare, tradiția este tratată ca Cenușăreasă, iar portul popular, un simplu accesoriu la hora din sat.
Uneori, pe alocuri, hora noastră mai capătă foc de rock și jar de jazz, dar nu-i nimic!
N-ați observat că de cele mai multe ori, la o petrecere, oricât de sofisticată ar fi, dorindu-se de ,,lume bună”, începută cu un vals, ori cu un tangou, spre dimineață, hora noastră românească scapără în pașii dansatorilor?
Este ceva venit așa, parcă ancestral, picioarele încep singure a se mișca într-un ritm binecunoscut, dansatorii se adună unul câte unul și hora se mărește văzând cu ochii și, lăsându-se la o parte ,,eticheta”, este prezentă uneori Ciuleandra, la fel sârba, călușul…
Oare ce se-ntâmplă în acele clipe? Forța divină întoarce sufletul la origini? Adună ielele și le vorbește într-un grai necunoscut nouă, cheamă sânzienele și le dă coronițe din flori de câmp, adună apele râurilor și le glăsuiește despre rolul Drăgaicei?
Oare ce se-ntâmplă în ziua Nașterii Sf. Ioan Botezătorul?
Iată că sărbătoarea Drăgaicei, la trei zile după solstițiul de vară, adună ielele și le îndeamnă să caute ursitul, tunde scaietele și îl aruncă peste casă îndemnând tânăra fată să vadă ,,cam cât crește el, scaietele, peste noapte”. ,,Ei, vezi? Cam peste atâta timp te vei mărita”, pare a-i spune Drăgaica…
În luna lui Cireșar, pe râuri, apar coronițe din flori de câmp, din sânziene, cum spun fetele noastre. ,,Noaptea ielelor” are dezlegatre la joc de la Drăgaică, iar ursitul se pare că va veni acum, la horă, când, înlănțuite, tinerele noastre dansează, uitându-se lung după coronițele de sânziene care dispar ușor pe luciul apei.
Se duc și se întorc, iar strigătul flăcăilor pacă-i tot mai aproape: ,,Ehei, vino, măi, vino măi la Sânzieneee!”
Lasă un răspuns