Solstițiu, crochiu de existență efemeră…

De  cele  mai  multe  ori suntem  tentați  să  înțelegem  neînțelesul,  dar  incapabili,  de a
pricepe  simplitatea  cuvântului  ca  formă  de  exprimare,  a gândului  ca  gând.  Luăm  și împărțim,  scădem  și  înmulțim, căutăm  continuu,  dar  tot  de  goluri  ne  lovim.  Nesiguranța  în pas,  ezitarea  din  glas  ne  sunt  catalogate  drept  neputință fără  a  se  analiza  mai  atent  cauzele  acestor  efecte.

Bulversantă  stare,  aburiți  mai  suntem!  Nici  nu  mai  știm  în ce  zi  a  fost  vară  și  când  s-a  născut ,,Arboroasa”.  Și  ce români  adevărați  avea  ,,Arboroasa”!

Da,  calendaristic  a  venit, oficial  ne  intrase  în  case  mai  devreme,  acum  își  trimite ușurel  fiul:  solstițiul  de  vară. El vine cu  ziua cea mai lungă, răvășește ultimile  flori  ale  primăverii,  își  trimite fetele să adune florile de sânziene și așteaptă să înceapă hora în  sat.

Suntem  de  cele  mai  multe  ori  aruncați  în vâltoarea  evenimentelor  mai  mult  sau  mai  puțin  importante pentru  viața  noastră,  încât  uităm  ce  este  esențial: etnografia,  istoria,  cultura.  Haotic  și  totuși  dirijat  atenția ne  este  direcționată  spre  alte  subiecte  care  înfierbântă mințile  și  răcesc  sentimentul  uman.  Uităm  de  oameni  valoroși, ridicăm  în  slăvi  nulități.. A  trecut  15  iunie  fără  a  fi oficial  comemorată  trecerea  în  neființă  a  celui  care  scrisese: ,,Voi  sunteți  urmașii  Romei?  Niște  răi  și  niște  fameni. / I-e  rușine  omenirii  să  vă  zică  vouă  oameni”,  dar  Eminescu  a rămas  și  va  rămâne  în  conștiința  multora  dintre  noi.

La  5 iunie  s-au  împlinit  140  de  ani  de  la  nașterea  lui  Nicolae Iorga,  dar  nici  un  post  de  televiziune  ori  de  radio  nu  a marcat  acest  eveniment.  Și  atunci  de  ce  să  nu  recunoaștem  că suntem  o  națiune  ocupată,  mult  prea  ocupată  ca  să  ne întoarcem  la  istorie  și  cultură  deși  de  veacuri  ne  sprijinim pe  acești  bravi  umeri?  Abatem  atenția  de  la  problemele spinoase  ale  acestei  țări,  creăm  false  dispute  și  ignorăm  cu bună  știință  realitatea  dureroasă,  îmbălmăjim  imagini  și scoatem  dicționare ( bilingve,  trilingve,  polilingve) ,  hașurăm regiuni  și  deschidem  sisteme,  vedem  în  roz,  sperăm  în  verde și  trăim  în  gri.  Ținem  căruța  în  drum  și  o  mânăm,  când ,,hăist”,  când  ,,cea”,  jucăm  la  poarta  goală  și  tot  nouă  ni se  atribuie  ”henț”,  stăm  cu  mâinile  în  buzunare  și  cu gândurile  în  portofel,  tragem  de  pragul  electoral  cu  false sondaje  de  opinii,  doar-doar  vom  mai  privi  un  mandat  tavanul Parlamentului,  ținem  cu  dinții  de  scaunul  socio-politic,  cu toate  că,  tot  bălăngănindu-ne  pe  el,  i  se  mai  rupe  un picior,  îi  mai  cade  speteaza  și  nu  prea  mai  avem  spatele asigurat.  Nu-i  nimic,  ne  salvează  fiul  soarelui  și-al  ploii: solstițiul  de  vară  a  venit  ca  în  fiecare  an  buchet  de sânziene  și  spice proaspete de  grâu.  Restul  este  doar  un crochiu  de  existență sezonieră, efemeră….

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*