Peștera Atmos din Albania: lacul termal de la 127 de metri adâncime…

Prin acribia cu care coboară pe galeriile aflate în inima muntelui, speologii aduc la lumină date interesante despre secretele planetei noastre. Astfel, oameni de știință cehi au descoperit cel mai mare lac termal subteran din lume, în sudul Albaniei, lângă granița cu Grecia. Numit „Lacul Neuron”, în onoarea Fundației Neuron care a finanțat expediția, lacul a fost găsit pe fundul unui abis (aven) adânc de o sută de metri numit „Atmos”, situat în regiunea Vromoner. În cazul izvoarelor din zona Vromoner, se eliberează circa 200 de litri de apă pe secundă. „Apa se mișcă mai repede decât te-ai aștepta. Ai putea presupune că apa termală de adâncime se ridică încet. Însă experimentele cu trasare a coloranților arată că sistemul se comportă mai mult ca o rețea de conducte extrem de conectată. Un articol din 2026 din „International Journal of Speleology” descrie testele cu trasoare din peștera cu acid sulfuric și raportează că vitezele de curgere a apei din sistemul Vromoner pot ajunge până la aproximativ 30 de kilometri pe zi”, arată sursa citată. De ce este important acest lucru: Descoperirea, relatată de Radio Praga Internațional, este un progres semnificativ pentru cercetarea geologică și hidrologică. Lacul termal, care măsoară 138 de metri lungime și deține peste 8.000 de metri cubi de apă fierbinte, este așteptat să aprofundeze înțelegerea științifică a sistemelor unice de peșteri și apă. De asemenea, ar putea contribui la conservarea și gestionarea hidrologică a zonei. Echipa cehă explorează sistemele complexe de peșteri subterane din sudul Albaniei din 2021.

Investigația lor a dus la descoperirea unor izvoare de înaltă temperatură și a unor coloane de abur. Urmărirea acestor surse a dezvăluit abisul Atmos și, ulterior, Lacul Neuron aflat la baza sa. Dimensiunea lacului este uimitoare; este de trei ori mai mare decât sala principală a Teatrului Național din Praga. Tehnologia avansată a jucat un rol crucial în procesul de descoperire și cartografiere. Cu finanțare de la Fundația Neuron, echipa a utilizat un scaner LIDAR mobil și tehnologie 3D, permițându-le să creeze modele precise ale peșterii. Formația lacului este unică, cu apă bogată în hidrogen sulfurat care se oxidează la contactul cu aerul, formând acid sulfuric. Acest acid transformă treptat calcarul în gips, remodelând continuu structura peșterii. Richard Bouda, fotograf și speolog ceh, a descris cum s-a desfășurat descoperirea. El a subliniat importanța sprijinului oferit de Fundația Neuron și rolul echipamentelor de ultimă generație în eforturile lor de cercetare: „Datorită Fundației Neuron, am achiziționat un scaner LIDAR mobil, care ne permite să măsurăm întreaga peșteră și întreaga suprafață a lacului. De asemenea, vom coopera cu hidrologi care vor măsura porțiunea subacvatică a acelui lac folosind sonar.” Bouda a subliniat impactul potențial al descoperirilor lor asupra studiilor hidrologice regionale.

„Credem că această descoperire ar putea contribui, de asemenea, la protejarea întregii zone și la o mai bună înțelegere a hidrologiei sale”, a remarcat el. Oamenii de știință cehi vor continua să colaboreze cu hidrologi și alți experți pentru a studia ecosistemul lacului și legătura sa cu izvoarele de suprafață din apropiere. Aceste eforturi continue pot ajuta inițiativele de conservare și cercetările științifice suplimentare privind formațiunile rare din peșteri. Temperatura aerului în peșteri variază între 15 și 29 de grade Celsius. Lacul menține o temperatură constantă de aproximativ 26 de grade Celsius. Acest lucru sugerează că rețeaua de peșteri funcționează ca un sistem conectat de conducte. Peșterile bogate în sulf pot susține ecosisteme care depind de energie chimică, nu de lumină solară.

Aceste habitate pot adăposti insecte și specii adaptate la condiții extreme. Putem menționa aici Peștera de la Movile de lângă Mangalia, din Dobrogea (România) care a fost declarată unică în lume pentru ecosistemul descoperit în interiorul ei. Acesta funcționează pe baza chemosintezei și a fost separată complet de mediul exterior timp de circa 5,5 milioane de ani. În total aici s-au descoperit 35 de specii complet noi care trăiesc într-un mediu foarte bogat în hidrogen sulfurat, cu o atmosferă foarte săracă de oxigen, dar bogată în dioxid de carbon și metan. Abia în 1990 a început explorarea ei, timp în care peștera a fost izolată. Conținutul de hidrogen sulfurat de aici este de 8-12 mg/l. Atmosfera este săracă în oxigen (7-10 la sută) dar bogată în dioxid de carbon (2-3.5 la sută) și cu un conținut semnificativ de metan (unu-două procente). Poate și în acest caz vor fi descoperite forme de viață noi, care pot trăi pe alte baze decât carbonul și care vor aduce noi date despre aceste posibilități. Deocamdată oamenii de știință colaborează cu autoritățile locale pentru protejarea sistemelor de peșteri dinAlbania. Există temeri că proiectele regionale de baraje ar putea afecta habitatul fragil. Cercetătorii subliniază că și lacurile aflate la mare adâncime rămân conectate la mediul de la suprafață, chiar dacă nu se văd.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*