Arhive categorie: Ghimpele Națiunii

Să nu ne ajungă și dreptul de preemțiune doar o altă filă-cadru de testament al viitorului de țară…

Să nu ne mire dacă, tot dormindu-ne noi în nerațiune somnul de țară, gata scoasă la mezat, o să ajungem să (ne) vedem și dreptul de preempțiune transformat într-o subvenționare (tot) de către noi și a gazelor „vândute” din resursele


Doar un oaspete la masa propriei sărăcii și însărăciri…

Am putea ajunge iară „la rații”… Pe cartelă ori vouchere electronice… De la furnizarea curentului electric la gazele naturale, dar, probabil, și la „necesarul” permis pentru consumul de apă… Asta ni se va întâmpla dacă nu vom găsi o soluție,


(Aproape)Baba-chioară națiune română: între (auto)delațiune, nepăsare, dezinteres și acceptarea tăcerii…

Să nu ne ascundem după „conjuncturi”… Să nu mimăm „political correctness” -ul românizat și pseudo marea onestitate a dărniciilor făcute în numele nostru (și nu de către noi) de către guvernanți… Căci, oricum, esența o intuim… Nu a fost vorba


„Lista” lui Pfizer… Pe viitor; generație după generație…

Despre asta s-ar putea să fie vorba în agresiunea juridică a companiei Pfizer împotriva României… În demersul acesteia de a popri, prin decizia unui tribunal belgian, a conturilor Romatsa, singurele pe care le putea bloca rapid, în seama Statului Român,


În genunchi, tăcuți, supuși, an după an, deceniu după deceniu, timp după timp, „sic transit gloria nostra”…

Citind „argumentul” CSAT -ului în decizia sa de a respinge (!) proiectul de lege privind „construcția de noi termocentrale”, ar trebui să înțelegem gravitatea situației în care ne aflăm… Nu din punct de vedere energetic, ne-am mai încălzit noi, în


O viață de „puzzle” (de țară) impozitată persoană cu persoană…

Ni se anunță apocaliptic următoarea criză „fără de ieșire” pentru noi… Prin care se va constata, mereu de către alții, inevitabilul faliment al fermierilor și țăranilor… Din cauza imposibilității acestora de a-și mai achita datoriile la bancă și impozitele… Și


Pe linia de victimă a noilor cortine „postfier”, astăzi „petroliere” și de gazoducte ale Europei alianțelor (prioritar, militare)…

Și totuși, nu, nu împrumuturile, nu continua creștere a datoriei de țară, a accentuării procentului acesteia în raport cu PIB -ul, nici prăbușirea economică prin devalizarea, la fel de continuă, pragmatic, programată, pe decenii, a industriei, nici predarea piețelor de


În numele unei prea continue generații prea mereu „de sacrifciu”: prea obosiți în așteptarea de mai bine…

Când? Când ne vom trezi? Când nu va mai fi chiar nimic de făcut? Când vom realiza că am fost împinși, printr-o bulă de iluzii, într-o amăgire a posibilității de a fi noi marii jucători de pe piața energetică a


Tu, Fiică Basarabie, nu te lăsa învitregită de interesele lotrilor vremelnici!…

Întrebarea ne doare, ne arde, ne mistuie… Ne seacă a nevoie de a o pune… Căci, totuși, noi, noi cum ar trebui să ne simțim?… Cum ar trebui să ne fie simțul, crezul, încrederea, doinirea de Patrie-Mamă și fiică în


Când contractele militare scriu condițiile păcilor de mâine…

În mod cert, dacă era vorba despre constructori din China, s-ar fi anulat licitația… Probabil, și dacă erau din Turcia… Și nu neapărat pentru că ar „merge” la ei banii Europei pentru „înzestrarea” militară a statelor membre, dar nu prea