Astăzi discutăm direct despre suveranitatea României și despre viitorul nostru ca stat liber, deoarece miza depășește o simplă opțiune de politică economică și privește direcția în care această țară se îndreaptă: păstrarea controlului asupra propriilor resurse sau transformarea într-o anexă economică, lipsită de control real asupra propriului destin. Se vorbește tot mai des, într-un mod periculos de relaxat, despre vânzarea unor active strategice ale statului român, precum Hidroelectrica, Romgaz sau Portul Constanța, însă trebuie spus clar că acestea nu sunt simple companii, ci piloni ai securității naționale, elemente esențiale care garantează independența energetică și economică a României, iar aceste active aparțin statului român și trebuie protejate, nu transformate în obiecte de tranzacție. Sub pretextul eficienței și al nevoii de capital, se pregătește cedarea controlului asupra unor sectoare vitale, ceea ce înseamnă pierderea unor instrumente esențiale prin care statul român își protejează cetățenii și economia și transformarea României într-o economie dependentă de decizii luate în afara interesului național.
Istoria ultimilor 36 de ani ne-a arătat clar ce înseamnă privatizările făcute fără discernământ, pentru că am pierdut industrii întregi, am asistat la decizii economice care nu au servit interesului public și am văzut cum resurse importante au ajuns în afara controlului statului, iar această direcție trebuie oprită. Din contră, este momentul să avem curajul unei schimbări radicale de direcție, iar exemplele din state puternice din Vest arată clar acest lucru: în Franța, statul a preluat controlul integral asupra companiei energetice EDF pentru a-și securiza producția de energie; în Germania, guvernul a intervenit direct și a naționalizat compania Uniper pentru a preveni un colaps în sistemul energetic; iar în Italia, statul a revenit ca acționar majoritar în Monte dei Paschi di Siena pentru a stabiliza sectorul bancar.
Aceste decizii nu au fost privite ca excese, ci ca acte de responsabilitate, pentru că atunci când interesul național este pus în pericol, statul intervine, readuce sub control public activele strategice și își protejează cetățenii, demonstrând că apărarea resurselor proprii reprezintă o obligație fundamentală a oricărui stat suveran. În acest context, statul român trebuie să iasă din defensivă și să treacă la acțiune, prin oprirea imediată a oricărei vânzări de active strategice și declanșarea unui proces ferm de recuperare a ceea ce a fost pierdut, inclusiv prin naționalizare acolo unde interesul național o impune, ca instrument legitim de restabilire a controlului asupra sectoarelor esențiale.
O țară care nu își controlează resursele nu este cu adevărat liberă, ci devine vulnerabilă și ușor de influențat, iar România trebuie să aleagă clar între dependență și suveranitate. Afirm cu tărie că nu accept înstrăinarea activelor strategice ale statului român și că voi susține toate demersurile necesare pentru păstrarea acestora, iar acolo unde este cazul, pentru readucerea lor în proprietatea statului, deoarece nu este vorba doar despre economie, ci despre demnitate, viitor și dreptul nostru de a decide singuri asupra propriilor resurse.
Un articol de Clement Sava
