Arhive categorie: Colocvii literare

Poezia ca ceremonie a textului. Limbaj, ritual și sacralitate în discursul poetic…

Într-o epocă dominată de comunicarea utilitară și de accelerarea schimburilor semantice, poezia își conservă o funcție aparte: aceea de a suspenda fluxul obișnuit al limbajului și de a institui un spațiu de intensitate simbolică. Conceptualizată ca „ceremonie a textului”, poezia


Urmarea lui Hristos – delicioasă pledoarie pentru frumuseţea şi curăţenia spirituală

Petre Ţuţea era de părere că întreaga cultură şi gândire universală se concentrează în maximum o sută de cărţi. Rezultă de aici (un punct de vedere împărtăşit, de altminteri, şi de alţi intelectuali de mare gabarit) că de la un


Lucian Blaga și jurnalismul cultural…

Personalitate enciclopedică a culturii române interbelice, Lucian Blaga (1895–1961) își desfășoară activitatea jurnalistică în paralel cu afirmarea sa poetică și filosofică, fiind prezent în paginile unor reviste și ziare de prim rang: Gândirea, Adevărul literar și artistic, Cuvântul, Patria, Familia,


Sub cerul de cenușă…

Noi da, ea nu! Tornadă! Taifun! Natura nu doarme! Noi dormim… Erupții în lanț! Natura nu doarme! Noi dormim… Se trezește un vulcan! Natura nu doarme! Noi dormim… Alunecări de teren! Natura nu doarme! Noi dormim… Căderi masive! Natura nu


O panoramare, la capăt de drum: Timpuri trăite și regăsite

Subtitlul „Privire retrospectivă asupra unor vremuri apuse”, cu care profesorul Gheorghe Bușoiu își completează lămuritor intitularea recentei sale cărți „Timpuri trăite și regăsite”, unde el înțelege să facă un remember al etapelor din care s-a constituit viața sa, nu mai


Carul înaintea boilor…

Inventatorul intrase în criză de inspirație. O acută criză de inspirație. Și îl ținea demult. Demult, de nici nu mai știa de când. Lumea începuse să se uite cam chiorâș la el. Ce facem ăsta? Mai inventează el ceva sau


Nuvelistica lui Henryk Sienkiewicz despre copii…

Din Prefața Olgăi Zaicik la volumul Nuvele (BPT, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960), trebuie reținute următoarele idei despre autor și nuvelele sale în general, despre cele din această carte, în special: 1) „Cu greu putem găsi în


Judecata popii…

Veniseră la Protoieria din Tr. Severin nişte reclamaţii din Prejna. Câţiva cetăţeni de acolo îl reclamau pe preotul lor, părintele Grasu, că a pretins câte cinci lei de parastas la Ispas, că a făcut parastasele de la Ispas beat, că


Apostolul şi lupii…

Părintele Stelică Zoican de la Balta mi-a relatat o întâmplare memorabilă din viaţa sa de preot de ţară. Ascultându-o, am înţeles mai bine cât de folositoare este ucenicia unui preot la o parohie de ţară în primii ani ai activităţii


Condamnarea…

Părintele Izverceanu de la Cernavârf nu făcuse politică propriu-zisă înainte de 1944. Singura lui „vină” era aceea că primise în curtea sa câţiva legionari şi le oferise mâncare şi băutură cu prilejul unei deplasări propagandistice, pe care aceştia o făcuseră