Arhive categorie: Confluenţe istorice

Masacrul de la Fântâna Albă a fost un Katyn românesc!…

Cu toate minciunile lui Stalin şi naivităților Aliaţilor anglo-americani în 1944, că uciderea în masă a peste 20 mii de ofiţeri polonezi a fost făcută de către hitlerişti, elita de la Varşovia nu s-a lăsat păcălită de propagandă şi a


Locotenent-colonelul Mircea Tomescu despre război şi „iadul” din linia întâi. Istorie (1941)

Erau şi anumite cercuri în care războiul era dorit. Erau mai întâi aceia care, contând pe puterea armatei germane, vedeau victoria ca sigură şi uşoară şi nu vedeau războiul decât ca o plimbare în timpul căreia vor curge decoraţii, avansări,


Aleksander Stadnicki – primul istoric modern polonez care a scris despre valahii gorali din Carpații Păduroși, la 184

La începutul secolului XIX curentul cultural al romantismului a adus în prim plan redescoperirea unor populații etnografice ocultate de istorie și elita politică. Contele Aleksander Stadnicki a fost reputat avocat și istoric polonez și membru al Seimului de stat din


Unirea sub Cuza și Ardealul

Merge câteodată vorba prin târg: ce treabă avem noi orădenii cu Mica unire?! Precizăm dintru început că Unirea sub domnia lui Cuza nu a fost mică ci una de-a dreptul uriașă! Acelora care nu au sentientul apartenenței la ceea ce


Onoare și haiducie în cultura montană a valahilor gorali. Concepția sociologului Stanisław Buda

În perioada interbelică și în plin comunism nivelator, celebrul istoric polonez Kazimierz Dobrowolski a scris numeroase articole, studii și cărți pe tema valahilor gorali, fiind un cercetător recunoscut și apreciat de elita academică poloneză. Cărțile sale despre valahii gorali sunt


Valahia Mică și Valahia Mare: Denumiri ale Țărilor Românești din Peloponez până în Tatra

Denumirea de Valahia nu se referea exclusiv la formațiunile statale de pe teritoriul actual al României în perioada medievală și modernă. Valahia este un nume etnic slavo-german, atribuit, în general, Munteniei, dar folosit încă din secolul al XII-lea și pentru


Uzun Hassan – aliatul azer al lui Ștefan cel Mare în lupta împotriva Imperiului Otoman…

Am ajuns în Azerbaidjan ca într-o poveste care a fost și nu mai este. Era în primul an după Revoluția din 89, iar noi „prindeam” ultimele trenuri și ultimele excursii pe model „comunist”. Atunci am trecut într-un singur traseu prin


Principatul Zeta sub conducerea familiei valahe Balșa în secolul XIV: O istorie românească din Muntenegru și Nordul Albaniei…

Istoriografia românească a ignorat aproape în totalitate „Româniile” din evul mediu timpuriu, acele „țări românești” din sudul Dunării pe tot cuprinsul Balcanilor. Un astfel de exemplu, o „țară românească” din vestul Balcanilor, pe locurile locuite de Mauro-Vlahi, a fost Principatul


Spațiul carpato-danubiano-pontic extins: matricea originară a limbilor indo-europene în viziunea lingviștilor englezi

Lecturând bibliografie istoriografică străină, rămân de fiecare dată plăcut surprins de geniul istoricilor români de la începutul secolului XX, care, fără studii genetice (ADN) și instrumente sofisticate de cercetare științifică modernă sau digitală, au reușit să surprindă, într-o proporție covârșitoare,


Testamentul liric al lui Ienăchiță Văcărescu din secolul XVIII: moldovenii, muntenii și ardelenii se considerau un singur popor român!

Istoriografia românească, istoria literară și critica literară au o interpretare eronată privind importanța fundamentală a mesajului liric cultural-național, ca proiecție în durata lungă a istoriei, privind poetul român de stil baroc, Ienăchiță Văcărescu. Acesta a fost poet, filolog și istoric