Redăm în continuarea proiectului nostru de punere în valoare a folclorului din Mehedinți balada Cântecul lui Ghiță Bărbărie (Cătănuță), baladă pe care am cules-o la 24 august 1972 de la cunoscutul lăutar Niță Boulescu din Bobaița, născut la 23 iunie 1896:
,,Ghiță Bărbărie
S-a lăsat de Liturghie,
S-a lăsat și de popie
Și-a plecat în haiducie.
Într-o zi de primăvară,
Ghiță cu-a lui soțioară,
Vidruleasa cea vestită
Și de mulți voinici pețită,
Ei în țară s-au tot dus,
Pe Valea Oltului în sus.
Iar prin codru mohorât,
Lui Ghiță-i era urât.
-Vidro, Vidruleasa mea,
Cântă, drag-un cântecel,
Să trecem dealul cu el!”
-Eu, Ghiță, când ți-oi cânta,
Deal cu deal s-o-mpreuna,
Pietrele s-or despica,
Apele s-or tulbura
Și pe noi ne-o auzi
Harambașa codrului,
Voinicul voinicilor,
Frumosul frumoșilor.
Și pe noi ne-o-ntâmpina,
Mare cârcot-om făcea.
Iar Vidra când cânta,
Deal cu deal se-mpreuna,
Harambașa codrului,
Frumosul frumoșilor,
Haiducul haiducilor,
Pe Vidra o auzea.
Înainte le ieșea,
Cam așa le cuvânta:
-Măi, Ghiță, măi Bărbărie,
Ce te-ai lăsat de popie
Și de Sfânta Leturghie,
De ce-mi calci potecile
Și-mi încurci livezile?
-Ce poteci, măi, Păune,
Și ce livezi, măi, nebune?
-Vrei în săbii să ne tăiem,
Ori la luptă să ne-apucăm?
-Mai bine la luptă că-i mai dreaptă,
Că-i de Dumnezeu lăsată!
La luptă se apucară,
De la prânz și pân-la chindie,
Numa-n ciudă și mânie.
Iar Ghiță ce-mi făcea,
Brâulețul desfăcea:
-Vidro, nevestica mea,
Vino de strânge-mi tu brâul,
Că-mi pune capul nebunul!
Iar Ghiță se-ncorda,
Pe Păunaș l-apuca,
De pământ că mi-l izbea,
În țărână mi-l vâra,
Din creștet până-n pământ,
Cum n-am văzut de când sunt.
-Mândră, mândrulița mea,
Ia pune mâna colea
Și-mi strânge curelușa.
Mi-e câinele hodinit,
Nici cu sapa n-a prășit,
Nici cu coasa n-a cosit,
Pe mine m-a ostenit!
Vidra așa-i răspundea:
-Dacă Păun te-o tăia,
Pe el de bărbat l-oi lua!
Din doi care-o birui,
Bărbățel mie mi-o fi!
Ghiță dacă auzea,
De-un picior îngenunchea,
Pe Păun că-l răsturna,
Cu paloșul mi-l tăia.
Apoi la Vidra mergea:
-Vidră, nevestica mea,
Astă-vară am cosit,
Nouă clăi că am făcut,
Numai una n-are vârf.
Și-acum din capul tău,
Îi fac vârfulețul său,
Că tu nu te-ai îndurat,
Pe min-să mă fi ajutat,
Când cu Păun m-am luptat.
Ghiță iatagan scotea,
Capul Vidrei îl tăia
Și-n desag că i-l băga.
Apoi în munții-ardelenești,
La soacră-sa se ducea:
-Bună ziua, mamă soacră!
-Mulțumesc, copile dragă!
-N-ai vreo varză acră,
Să băgăm cu carne grasă
Din Vidra ta cea frumoasă?
Iar soacră-sa când văzu,
Inima și-o zgudui:
-Bine-ai făcut, mamă dragă,
Vidra era poam-aleasă,
Tu cu ea nu făceai casă!”
Lasă un răspuns