Folclor din Mehedinți

Redăm în continuarea proiectului nostru de punere în valoare a folclorului din Mehedinți balada Cântecul lui Ghiță Bărbărie (Cătănuță), baladă pe care am cules-o  la 24 august 1972 de la cunoscutul lăutar Niță Boulescu din Bobaița, născut la 23 iunie 1896:

,,Ghiță Bărbărie

S-a lăsat de Liturghie,

S-a lăsat și de popie

Și-a plecat în haiducie.

Într-o zi de primăvară,

Ghiță cu-a lui soțioară,

Vidruleasa cea vestită

Și de mulți voinici pețită,

Ei în țară s-au tot dus,

Pe Valea Oltului în sus.

Iar prin codru mohorât,

Lui Ghiță-i era urât.

-Vidro, Vidruleasa mea,

Cântă, drag-un cântecel,

Să trecem dealul cu el!”

-Eu, Ghiță, când ți-oi cânta,

Deal cu deal s-o-mpreuna,

Pietrele s-or despica,

Apele s-or tulbura

Și pe noi ne-o auzi

Harambașa codrului,

Voinicul voinicilor,

Frumosul frumoșilor.

Și pe noi ne-o-ntâmpina,

Mare cârcot-om făcea.

Iar Vidra când cânta,

Deal cu deal se-mpreuna,

Harambașa codrului,

Frumosul frumoșilor,

Haiducul haiducilor,

Pe  Vidra o auzea.

Înainte le ieșea,

Cam așa le cuvânta:

-Măi, Ghiță, măi Bărbărie,

Ce te-ai lăsat de popie

Și de Sfânta Leturghie,

De ce-mi calci potecile

Și-mi încurci livezile?

-Ce poteci, măi, Păune,

Și ce livezi, măi, nebune?

-Vrei în săbii să ne tăiem,

 Ori la luptă să ne-apucăm?

-Mai bine la luptă că-i mai dreaptă,

Că-i de Dumnezeu lăsată!

La luptă se apucară,

De la prânz și pân-la chindie,

Numa-n ciudă și mânie.

Iar Ghiță ce-mi făcea,

Brâulețul desfăcea:

-Vidro, nevestica mea,

Vino de strânge-mi tu brâul,

Că-mi pune capul nebunul!

Iar Ghiță se-ncorda,

Pe Păunaș l-apuca,

De pământ că mi-l izbea,

În țărână mi-l vâra,

Din creștet până-n pământ,

Cum n-am văzut de când sunt.

-Mândră, mândrulița mea,

Ia pune mâna colea

Și-mi strânge curelușa.

Mi-e câinele hodinit,

Nici cu sapa n-a prășit,

Nici cu coasa n-a cosit,

Pe mine m-a ostenit!

Vidra așa-i răspundea:

-Dacă Păun te-o tăia,

Pe el de bărbat l-oi lua!

Din doi care-o birui,

Bărbățel mie mi-o fi!

Ghiță dacă auzea,

De-un picior îngenunchea,

Pe Păun că-l răsturna,

Cu paloșul mi-l tăia.

Apoi la Vidra mergea:

-Vidră, nevestica mea,

Astă-vară am cosit,

Nouă clăi că am făcut,

Numai una n-are vârf.

Și-acum din capul tău,

Îi fac vârfulețul său,

Că tu nu te-ai îndurat,

Pe min-să mă fi ajutat,

Când cu Păun m-am luptat.

Ghiță iatagan scotea,

Capul Vidrei îl tăia

Și-n desag că i-l băga.

Apoi în munții-ardelenești,

La soacră-sa se ducea:

-Bună ziua, mamă soacră!

-Mulțumesc, copile dragă!

-N-ai vreo varză acră,

Să băgăm cu carne grasă

Din Vidra ta cea frumoasă?

Iar soacră-sa când văzu,

Inima și-o zgudui:

-Bine-ai făcut, mamă dragă,

Vidra era poam-aleasă,

Tu cu ea nu făceai casă!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*