Arhive categorie: Editorialele Națiunii

Gheșeftul războiului contra păcii: ultima provocare, urmată, poate, de cel din urmă răspuns…

Dacă nici asta nu este treabă de gheșeft pe tipar de talmud înseamnă că ne-am încuiat de tot… Singuri… Am băgat capetele, nu în nisip, ci într-o închisoare a rațiunii, căreia singuri i-am pus și zăbrele, și sistemele „big brother”


Fiecare război fabricat…

„Fiecare război a fost rezultatul minciunilor mass-media” spune Julian Assange… Adevărul poate deveni periculos în anumite situații pentru că unele informații pot cauza suferință, conflict sau consecințe neplăcute atunci când sunt dezvăluite. De asemenea, oamenii pot reacționa diferit la adevăr


Actualitatea critică…

Prin ce se definește actualitatea în care trăim? Prin critica pe care a generat-o. Există un munte de critici care o asaltează, o bombardează, dar ea rămâne impasibilă, își vede mai departe de drumul ei strâmb, sucit. Degeaba critica îi arată


Ei și neamul lor de trădători, cel încă neadormit…

Între un posibil val de ironie internațională și ceva perdaf, „la ordin”, în spatele ușilor „diplomatice”, mai mult sau mai puțin închise ca vizibilitate în spațiul public, totul comandat dinspre (ne)partenerii strategici, și riscul „insectării” la lada de gunoi a


Povestea voturilor primite: șarlatania UDMR…

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România ascunde mai multe necunoscute, le-am zis „mistere”! Primul mister este însăși existența sa, a Uniunii, ca partid politic, deoarece nu are în regulă actele de înființare ca partid politic. S-A ÎNFIINȚAT ÎN PRIMELE ZILE


Scrutinul s-a încheiat, numărătoarea voturilor continuă…

Cu o participare la nivel național de circa 50 la sută, pe 9 iunie au avut loc „comasatele” (alegerile locale + europarlamentarele), o neconcludentă prefață la prezidențialele din septembrie (firește, dacă data nu va fi schimbată de „rotativii” pesedisto-liberali) și


Reziliența captivă, reziliența înrobirii de neam și, poate, fostă țară…

Când vom înțelege oare că reziliența din pnrr nu înseamnă nici măcar îndatorare, ci, de-a dreptul, înrobire?… Câte semnale trebuie să mai primim?… Câte sacrificii și umilințe?… Câte metode de supunere? Când vom accepta că sistemul pnrr nu a fost


Sensul eminamente amăgitor al votului „democratic”…

Cu siguranță că unii cititori vor fi surprinși că am pus termenul democratic între ghilimele. Da, căci el, care reprezintă coloana vertebrală a aparențialei democrații moderne, este în fond o imensă păcăleală pentru cei mulți și o necontenită aflare în


Un experiment de cinci parale, sau mai mult…

Ascultam la televizor pe domnul șef de la „Autoritatea permanentă” cum se încurca în cuvinte pentru a explica „inexplicabilul”: nu am nici-o vină de au rămas oamenii în stradă cu sacii de voturi la bronzat. La ora la care scriu,


Cele 29 (minus una!) viitoare declarații de război…

Nu ne va mai fi de mare mirare când, peste nu mulți ani, vom vedea Ucraina că fiind, de fapt, dar și într-un soi „de jure” al noii doctrine militare războinice a UE, în spatele liniilor inamice… Ba, mai mult,