Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

Gheșeftul războiului contra păcii: ultima provocare, urmată, poate, de cel din urmă răspuns…

Dacă nici asta nu este treabă de gheșeft pe tipar de talmud înseamnă că ne-am încuiat de tot… Singuri… Am băgat capetele, nu în nisip, ci într-o închisoare a rațiunii, căreia singuri i-am pus și zăbrele, și sistemele „big brother”


De la primul glonț, de la primul cadavru, de la primele mistuiri ale păcii: poziția de forță din deja, nu viitorul de mâine, ci din ziua de dinaintea izbucnirii războiului…

Gestul ucrainienilor de a ne acuza de importuri (de către noi și, apoi, exporturi către ei) de combustibili „cu origini necunoscute” (!) nu are nici o legătură cu presupusa sursă „necunoscută” a combustibililor, care ar ajunge de la noi, pe


Ei și neamul lor de trădători, cel încă neadormit…

Între un posibil val de ironie internațională și ceva perdaf, „la ordin”, în spatele ușilor „diplomatice”, mai mult sau mai puțin închise ca vizibilitate în spațiul public, totul comandat dinspre (ne)partenerii strategici, și riscul „insectării” la lada de gunoi a


O masă amorfă de carne de tun: marele foc dintr-o Mare Neagră devenită sângerie…

Grija guvernanților noștri nu este nicidecum aceea că, în zona perimetrului de exploatare a gazelor românești din Marea Neagră, ne-ar putea aprinde rușii, la propriu, un mare foc… Pentru că nu-i interesează coordonata de securitate pentru noi în zona de


Reziliența captivă, reziliența înrobirii de neam și, poate, fostă țară…

Când vom înțelege oare că reziliența din pnrr nu înseamnă nici măcar îndatorare, ci, de-a dreptul, înrobire?… Câte semnale trebuie să mai primim?… Câte sacrificii și umilințe?… Câte metode de supunere? Când vom accepta că sistemul pnrr nu a fost


Nepacea lumii de dincolo de ziua de mâine: Marea Neagră, „vitală” demenților ce i-au linșat chiar și pe nebunii de pe tabla de șah de altădată…

Nu, nu suntem într-o stare de „minima pax”… Pentru că o pace minimă este doar un alt focar de aprindere… Din care nu pacea renaște aidoma Phoenixului… Și chiar dacă, aparent, suntem într-o zonă de acalmie, datorată falsei impresii că


Cele 29 (minus una!) viitoare declarații de război…

Nu ne va mai fi de mare mirare când, peste nu mulți ani, vom vedea Ucraina că fiind, de fapt, dar și într-un soi „de jure” al noii doctrine militare războinice a UE, în spatele liniilor inamice… Ba, mai mult,


Cucuta „de Vuitton”!…

Hai, veniți de le luați! Că geaba’ le avem noi! Ca artefacte, ca simboluri, ca imagini de țară și de vatră strămoșească… Dacă nu sunt trecute prin „pnrr”, nu le putem fura… Nu putem șterpeli și noi ceva, ca mărunțiș


Cu moartea pe post de seceră la gât: cenuși calcinând însuși Phoenixul…

Mutarea țintei din cătarea celui dintâi focos… La asta asistăm astăzi, aceasta este noua directivă militară a NATO și supus colonial-militarizată a UE… Ștergerea gurii senile a unchiului Sam de balele scuipate silabisind demența acordului dat Kievului de a-i folosi


Dreptul constituțional „electoral”: a fi ceea ce nu ești ori a nu putea citi ceea ce ești?…

Adevărul că nu știm care sunt mai periculoși pentru democrație… Ăia analfabeți, pentru că nu știu ce votează, sau „fetițele” non-binare, pentru că nu vom știi niciodată cine a votat de fapt?!… Și, mai ales, care este lotul mai consistent