– Ați scris o trilogie Codex Aureus. Care sunt reacțiile cititorilor?
– Ca să construieşti romanul trebuie să începi cu o idee… Trebuie să construieşti naraţiunea într-un mod mulțumitor – este, într-un fel, cea mai dificilă parte, pentru că, în mod repetat, trebuie să faci alegeri de fraze care au implicaţii majore mai târziu. Dacă scrii o propoziţie şi nu-ţi place, ştii că poţi reveni la ea şi s-o îmbunătăţeşti, dar povestea trebuie să aibă o logică așa că trebuie să anticipezi cum va influența acțiunea cărții o anumită frază spusă la capitolul 3 de exemplu. Îţi tot pui întrebări despre cum ar trebui să se dezvolte și cum va afecta povestea mai târziu pe parcursul ei. Îl atragi pe cititor într-un fel de joc, îi pui câteva capcane şi ascunzi dezvoltarea poveştii tale. Dacă intriga este corectă, dacă are o logică, detaliile emoţionale şi limba pentru a le descrie vor apărea în mod natural. Trebuie să găseşti o intrigă bună. Până acum am avut onoarea și bucuria să mă întâlnesc cu mulți cititori în turneele organizate pentru promovare cărților scrise de mine. Turnee organizate în multe orașe din țară și din străinătate. Reacțiile cititorilor au fost pozitive. Oamenii mă privesc cu interes atunci când le vorbesc despre cărțile scrise de mine întrebând diverse lucruri. Toate întrebările adresate de către cititorii mei le consider serioase, dar recunosc ca una din ele a fost extraordinar de savuroasă. La unul dintre evenimentele de promovare, un cititor a întrebat: „- Dom’le cât este adevăr și cât este ficțiune din ce ai scris dumneata aici? Iar eu i-am răspuns: – Oricare cititor al acestei cărți poate să privească acțiunea romanelor mele așa cum și-o imaginează mintea lui. – Mi-am dorit mult libertatea. Libertatea – această extraordinară zvâcnire a spiritului! Chiar dacă libertatea e suferinţă. Şi am avut şansa suferinţelor. Dar am avut şi beneficiul luptei. Am preferat statutul luptătorului, în locul castravetelui de seră”.
– Cred că în acest moment sunteți cel mai vândut scriitor brăilean. E adevărat?
– Nu știu dacă sunt cel mai bine vândut pentru că nu am o statistică de vânzări a scriitorilor din Brăila, dar cu siguranța pot spune că sunt unul dintre scriitorii căruia oamenii îi cer cărțile atunci când se întâlnesc cu mine. Chiar și pe stradă și eu le ofer gratis. Așa asta cu cel mai bine vândut nu cred că este viabilă. Este în schimb foarte posibil să fiu printre cei mă citiți. Aici sunt totuși nevoit să adaug fraza dintre scriitorii contemporani pentru că nu vreau să pătez memoria unor mari scriitori brăileni precum Fănuș Neagu, Panait Istrati, Mihail Sebastian.
– Prezența la târguri ajută un scriitor?
– Prezența la târguri ajută nu doar un scriitor celebru deja sau un scriitor străin. La târgurile din România de astăzi scriitorii noi nu au nicio șansă. Editurile mari fac regula. Dacă nu ești publicat de acele edituri practic tu, ca scriitor nou, ești condamnat să rămâi un veșnic necunoscut. Așa că ai o singură soluție. Să-ți construiești singur propriile mecanisme pe publicare, promovare, prezentare și vânzare.
– Cum vedeți literatura română de azi?
– Se citeşte în România. E adevărat, din pricina multor factori se citeste extraordinar de puţin, raportat la cât de mult se citeşte în Occident.Spre exemplu, nu se citeşte în întreaga Românie cât se citeşte la Londra. Eu fac parte dintr-o generaţie care şi-a trăit copilăria şi adolescenţa în ultimele două decenii ale comunismului în România. În 1990 aveam 18 de ani. Apoi mi-a fost dat să trăiesc primele două decenii ale criptocomunismului. Nu a fost uşor.
Mulți oameni de atunci şi-au păstrat funcţiile de decizie, s-au văzut încurajați de această cacealma istorică pe care o traversăm, indiscutabil, cu efecte dăunătoare. Un sistem păstrat care a devenit un cameleon. Problemele sociale greu de rezolvat îi oferă un cadru perfect de manifestare, dar manifestarea aceasta este una toxică. Pentru că dincolo de demagogie şi de elucubraţie mai are trei calităţi: aroganţa, mimetismul sau maimuţăreala şi moftul. De aici şi penibilitatea cu rang de savantlîc care îl propulsează acest cameleon ca pe un mare consumator al banilor publici, ca beneficiar exclusiv al unui socialism cu faţă umană. Generaţia mea în aceste lucruri şi-a găsit obstacolele. Omul e ca pomul, spune o vorbă veche, se cunoaşte după roade. Uneori se evidenţiază mai bine când reuşeşte să învingă obstacolele: cu cât sunt mai mari, cu atât i se vede mai bine caracterul. Fac parte din publicul cititor. Literatura contemporană română are nevoie de accesul la public şi de accesul publicului la cărţile autorilor români contemporani. Acest dublu acces, în zilele noastre, este restricţionat, încă, de factori de control al unor distributori de carte. Singurul care poate stabili valoarea unui scriitor este cititorul, lector simplu sau critic literar. Şi cititorului nu trebuie să i se îngrădească accesul la carte, nimeni nu are dreptul să îi selecteze lecturile. Au apărut însă librăriile online, pe internet, titlurile se pot solicita prin comandă electronică. Din fericire, lucrurile evoluează şi au loc transformări istorice.
Cei tineri s-au adaptat repede la aceste transformări. De aceea, celor tineri şi autentici nu le recomand nimic, fiindcă ştiu să îşi aleagă singuri. Altfel nu sunt nici tineri şi nici autentici.
– Dar literatura brăileană?
– Cu multă admirație spun că la Brăila sunt câțiva scriitori remarcabili pe care-i prețuiesc și în fața cărora am să mă înclin mereu cu respect. Nu dau nume dar vă pot spune că sunt niște profesioniști în tainele scrisului, iar eu am avut bucuria și privilegiul să primesc sprijin de la ei. Pentru toate acestea le mulțumesc. Din păcate acești oameni valoroși sunt foarte puțini în comparație cu acele persoane adunate în pseudo-grupuri literare si care tot incearcă cu tupeu și obrăznicie să ocupe spațiul cultural al Brăilei dezechilibrând proiectele literare din Brăila. Bine că există totuși, revista dumneavoastră care reușește să păstreze un echilibru în literatura brăileană.
– Proiecte pentru viitor?
– Anul viitor voi începe filmările la ecranizarea trilogiei Codex Aureus. Apoi, în luna septembrie, voi lansa un nou roman.
– Un mesaj pentru cititorii?
– Cititorii revistei dumneavoastră trebuie să știe că de foarte mulți ani se încearcă ca România să fie împărțită. Fiecare generație de după 1990 a văzut sau a simțit asta. În ciuda acestui fapt, generația mea a reușit totuși să scrie România cu R mare. A reușit asta pentru că a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soarele dogoritor ori sub vânt și viscol. În plus de asta noi am mai avut o șansă, anume aceea de a avea parte de lecturi solide de la dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii. Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea acestui neam zace în cărți pe care nu le mai citește nimeni. Dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți o grămadă cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele. Chiar dacă gestul meu de a scrie cărți despre acest fapt este unul mic, fac asta totuși sperând că aceste povești vor ajuta generațiile viitoare să știe și peste timp că noi existăm aici de peste 2000 de ani. Din păcate, întâlnim foarte des un sentiment de respingere față de țară, mai ales atunci când vorbim de civilizație. Este justificat acest sentiment? Sentimentul acesta este rezultatul acelorași manipulări. Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli. Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de deschidere fără limite. Poporul român este pătruns de un sentiment de dreptate și de loialitate față de toate popoarele acestei lumi. El respectă drepturile si religia fiecăruia, dar și același popor român are dreptul de a cere să-i fie lăsate valorile așa cum i-au fost lăsate moștenire…
Lasă un răspuns