Dacă ar fi știut în ce poziție ingrată este pus chiar înainte de a descăleca pe meleagurile binecuvântate de Papa Ioan Paul al II-lea, poate că Sanctitatea Sa Papa Francisc ar mai fi chibzuit față de „chemarea” de a veni la Șumuleu Ciuc… Dar așa se întâmplă când veneticii noștri au agenți și agenturi de lobby la nivel mondial, iar noi nu avem nici măcar curajul de a spune „Nu!” anumitor intenții, acțiuni, provocări. Sigur, nu puteam cere un referendum național pentru a ne pronunța dacă vizita Papei Francisc este oportună, dacă românii majoritari o doresc sau o vor restrânsă doar la nivelul Bucureștiului. Ar fi fost absurd. Așa cum este absurd să-i ceri Papei să nu mai vină în România! Pentru că nu aceasta este calea. Ci organizarea autorităților și a clasei politice pentru a nu se ajunge la devierea, interpretarea cu rea credință, folosirea și obținerea de foloase mizere de pe urma misiunii papale și, mai ales, pentru a nu-i lăsa pe diversioniștii unguri, maghiari și secui, extrem de activi în Departamentul „Trianon 2020” (căruia vor să-i dea și aura prezenței Papei), diversioniști sprijiniți și poate chiar coordonați de logistica rusofilă, pentru a nu le permite, așadar, acestora să transforme vizita Sanctității Sale într-o armă cu două tăișuri. La adresa unității noastre, dar și a imaginii Sfântului Scaun.
Papa Francisc nu are în fond nici o vină… Iar dacă își va transmite mesajul și va oficia slujba de la Șumuleu Ciuc în ungurește, este vina guvernanților și a clasei politice. Pentru că de ce să nu crezi (ceea ce auzi) într-o așa-zisă a doua limbă oficial acceptată când însăși politicienii români nechează într-o limbă pe care au oficializat-o politic?!
De altfel, nu este greu de intuit că acțiunea blocului de diversiune „Trianon 2020” a acționat chiar la congresul UDMR, prin lașii, trădătorii și vânzătorii de țară numiți „politicieni ai Bucureștiului”. Unde acești lotri au vorbit pe ungurește. Și este greu e crezut că au făcut-o pentru voturi din partea etniei maghiare la europarlamentare. Mai ales că, la câți politicieni „români” s-au înghesuit să latre pe ungurește (și din partidele de la putere, dar și din „opoziție”), ar însemna că maghiarimea nici nu ar mai trebui să-și voteze proprii candidați pentru a avea suficiente stampile pentru politicienii români care s-au pus la picioarele ungurimii! Mai ales că, la cât sunt ei de demni, ca etnie (și cinste lor), maghiarimea nu va vota niciodată cozi de topor, trădători sadea, „barabassi” politici și economici, vânzători, tâlhari și trădători numiți și nenumiți, cunoscuți ori „proaspeți”. Și nu își vor vinde etnia pentru a-și irosi votul pentru a stampila numele unui „tâlhar” electoral… Iar asta o știu și politicienii care le-au vorbit pe ungurește…
Ce și cât au primit „ai noștri” pentru mizerabilele lor laude hungurești? De asta ar trebui să se ocupe instituțiile care îi cercetează pe simplii români pentru fotografiile lor de pe rețelele sociale în care afișează mesaje de pavăză a țării, pentru avertismentele publicistice ori strigătele înspre publicul indiferent social în virtualul rețelelor sociale, despre felul în care cărți rare despre Neamul Românesc dispar din bibliotecile țării…
În mod cert, misiunea apostolică a Papei Francisc este pusă la grea încercare… Căci, prezența sa, în loc să unească oamenii, ar putea duce la o dezbinare, la o escaladare a fracturilor induse de acțiunile agresive ale Budapestei. Iar spre deosebire de vizita Papei Ioan Paul al II lea, românii ar putea înțelege că Sanctitatea Sa nu calcă pământul Grădinii Maicii Domnului cu un mesaj similar Întâiului Papă al sufletelor noastre. Chiar dacă Papa Francisc nu și-a dorit asta, acesta este mesajul pe care departamentele ungaro-rusești au cernit-o ca o cenușă anti-românească peste țară.
Ce poate face Sfinția Sa? În nici un caz nu trebuie să-și anuleze vizita! Pentru că asta ar da apă la moară veneticilor să ne acuze că suntem lipsiți de înțelegere, compasiune, spirit ecumenic, aplecare asupra nevoilor confesiunilor ce viețuiesc aici. Dar ar putea aduce românilor mai multe daruri... Atât livrești, din Biblioteca Vaticanului, cât mai ales de rostire a mesajelor sale în limba română. Iar a slujbei, în latină.
Dacă vrea, totuși, să țină slujba în ungurește, este dreptul lui. Dar să o facă mai încolo, spre Budapesta, eventual putând să le iasă în cale „pelerinilor” pe care îi poate binecuvânta direct sub steagurile lor de „comunități naționale”. Dar nu în Grădina Maicii Domnului! Nu în locul sfințit și umplut de binecuvântare și lumină de Papa Ioan Paul al II-lea! Iar un rost apostolic îl poate avea și Patriarhul nostru, însoțindu-l pe Papa Francisc, inclusiv la Șumuleu Ciuc. Pentru că acolo, măcar prin țarină, chemarea și aparținerea sunt cele ale Bisericii Noastre, nu ale altor seminții, venite și urcate cu copitele cailor peste bisericile noastre strămoșești.
Sanctitatea Voastră, fiți binevenit în Grădina Maicii Domnului! Dar nu vă lăsați dus în ispita unei false reprezentări! Fiți demn continuator al primului Papă cu suflet de român. Iar noi vă vom onora venirea cu milioanele, nu prin câteva sute de mii de pelerini adunați de pe cărări poate strâmbe, poate neintuite nici de ei.
Lasă un răspuns