În zestrea de glorie a județului Vrancea se află și monumentul închinat ostașilor căzuți în „Bătălia Mărăștiului”, care a curmat viețile a 1.469 de morți și 3.052 de răniți, precum și distrugerea satului Mărăști. Acesta a fost construit din inițiativa Societății „Mărăști” a cărui președinte de onoare a fost ales generalul Alexandru Averescu, comandantul Armatei a II-a, iar ca președinte activ generalul Alexandru Mărgineanu, comandantul Diviziei a III-a. La 10 mai 1928 a fost inaugurat „Câmpul Istoric al Mărăștiului”, ocazie cu care va fi așezată și piatra fundamentală a Mausoleului, la edificarea căruia au fost cooptați arhitecți, ingineri, proiectanți, printre care s-au numărat arhitectul George Cristinel și Pandele Șerbănescu. Din anul 1920 conducerea șantierului a fost încredințată exclusiv arh. Pandele Șerbănescu. Din lipsa fondurilor construcția monumentului se va prelungi până în anul 1940, când a început și reînhumarea eroilor.Cauzele care au tergiversat finalizarea construcţiei într-un termen mai scurt s-au datorat în primul rând lipsei de fonduri, costul acesteia fiind uriaş pentru perioada de după război. „Într-o Adresă din anul 1939 trimisă de către Ministerul de Interne Prefecturii Putna se arăta că Societatea „Mărăşti” a „clădit criptele – mausoleu care sunt o frumuseţe arhitectonică şi în care se găsesc adăpostite osemintele generalului Mărgineanu, fostul comandant al Diviziei a III-a care a străpuns frontul inamicului, cum şi ale altor o sută de ofiţeri şi 20.000 eroi; toţi aceştia înconjurând sarcofagul marelui Mareşal Al. Averescu, fostul comandant al Armatei a II-a”, dar construcţia nefiind terminată, societatea mai avea nevoie de fonduri pentru încheierea lucrărilor”, spun istoricii de la Muzeul Vrancei.
Cu toate aceste dificultăţi, a rezultat o construcţie monumentală impunătoare, realizată într-un stil arhitectonic unic. În incintă se accede prin deschiderile a două porţi dispuse simetric, pe stâlpii cărora străjuiesc doi vulturi din bronz, cu aripile larg desfăcute. În bronzul din care s-au realizat cei doi vulturi şi-a lăsat amprenta sculptorul care i-a executat şi anume Spiridon Georgescu. Două alei placate cu beton şi străjuite de arbuşti ornamentali şi pomi fructiferi conduc spre Mausoleu. În centrul parcului, între arbuşti ornamentali, a fost amplasat un grup statuar, realizat în tehnica ronde – bosse, din bronz, care înfăţişează un soldat rănit ce predă unui tânăr arma şi făclia pentru continuarea luptei. Mulajele din ghips ale acestui grup statuar s-au executat încă din anul 1935, iar în anul următor au fost turnate în bronz, din materialul provenit de la ţevile unor tunuri grele, acordat de către Ministerul Armamentului, prin aprobare guvernamentală.În prezent acesta adăpostește sarcofagele mareșalului Alexandru Averescu, al generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu. Bustul din bronz al mareșalului Alex. Averescu, amplasat în parc, a fost realizat de către sculptorul Oscar Späthe. Basoreliefurile turnate în bronz, ce înfățișează scene din timpul luptelor de la Mărăști din anul 1917, au fost realizate de către scuptorul Aurel Bordenache.
Mausoleul s-a înălțat la cota 536, unde s-au purtat și luptele.În cele 12 cripte au fost depuse rămășițele pământești a 5.342 ostași români, ruși și germani necunoscuți. În incinta mausoleului a fost organizat și un muzeu în care se păstrează trofee militare, hărţi, documente, fotografii din acea perioadă (obiecte ce au aparținut generalului Văitoianu și arme din primul război mondial). Pe fațada monumentului s-au amplasat 15 plăci de marmură albă pe care s-au inscripționat numele regimentelor și ostașilor participanți la luptele desfășurate pe aceste meleaguri.Mausoleul de la Mărăști pe frontispiciul căruia stă scris „Întru slava eroilor neamului”se află în custodia Muzeului Județean Vrancea. El este situat la NV de orașul Panciu (circa 27 km). La intrare în sat (Mărăști, comuna Răcoasa, jud. Vrancea), pe un portal asemănător unui arc de triumf stă scris cu litere mari „Câmpul istoric de la Mărăști”,un câmp al florilor de sânge cu care ne-am scris istoria. (G.V.G.)
Lasă un răspuns