Din evenimente mai degrabă plicticoase, reuniunile G7 devin tot mai încărcate de pâlpâit și suspans. Liderii „celor mai industrializate” (cum li se zice, oficial), state ale lumii, adică ai principalelor șapte puteri occidentale, sunt tot mai antrenați într-o dinamică centrifugă care le încurcă în formă continuată coordonarea, conlucrarea sau măcar solidarizarea în mari probleme comune lor sau de interes global. Summitul G7 din Canada a fost cel mai gălăgios, dar și mai steril din 1975, de când există acest „club al statelor occidentale”. Cea mai mare ispravă a reuniunii a fost că a ostilizat într-atâta relațiile dintre America lui Donald Trump și ceilalți aliați euroatlantici (nu și Japonia, și ea în club) încât, de la un moment dat, ziariști, politologi, diplomați au început să se întrebe în gură mare dacă G7 își mai are rostul și dacă n-ar trebui să lase locul (existentului, și el) G20, ori măcar să se reboteze G6+1.
Oricum, pentru prima dată în istoria să, G7 s-a terminat anul acesta și fără comunicat comun acceptat de toți, și fără rutiniera dar aproape obligatoria „poză de familie”. Iar președintele Trump s-a întrebat dintr-odată, în public: „De ce avem această reuniune fără Rusia?” Căci în contextul crizei ucrainene, în 2014, Rusia a trebuit să iasă din acest Grup (devenit de la un moment dat G8 ), după o participare de 16 ani. Azi, în redenumitul G7, situația tinde spre blocaj penibil, e tot mai critică în spațiul geopolitic euroatlantic și tot mai preocupantă în lume.
Cum s-a ajuns la acest colaps latent, cum îl numea cineva? Unii explică mai pe ocolite cum că statele resping multilateralismul (Trump, Brexit, Franța, mai nou Italia, Polonia, Turcia etc.). Alții, mai pe șleau, acuză populismul, exemplificând însă cam cu aceleași țări. Iar alții, mai realiști, se întreabă cum poți măcar concepe o acțiune, dacă nu chiar o ordine mondială, lăsând deoparte China, India, Rusia, alte țări emergente?!…
Interesant este că și președintele american Trump vrea revenirea Rusiei în dialogul și acțiunea la nivel mondial. Dar, din interese și cu motivații proprii, pe care un diplomat occidental, din anonimat, i le-a spus cam așa unui ziarist „de încredere”: Trump și-a răcit relațiile și cu Germania, și cu Franța, chiar cu Marea Britanie, și s-ar părea că s-ar înțelege mai bine acum cu Rusia, plus că vorbește cu Iranul, cu Coreea de Nord… Oricum, înainte de a urcă în avionul spre G7, președintele Trump a spus public: „Ei au expulzat Rusia, ei trebuie să reintegreze Rusia. Pentru că trebuie să avem Rusia la masa negocierilor. Vă place sau nu, poate nu e politic corect, dar avem o lume de cunoscut”.
G7 din Canada n-a avut pe agendă problema Rusiei, dar partenerii europeni și-au reafirmat poziția de „vigilența” și „așteptare” (a unui semn de bunăvoința a Moscovei). Paradoxal însă, observă politologul belgian Dominique Dewitte, este că „UE se simte tot mai frustrată de Trump, iar Puțin vede aici o șansă de a-și încălzi relațiile cu acest bloc, nu însă pentru a-l sabota, ci pentru a-i convinge pe europeni că ambele părți ar avea de câștigat în plan economic”.
Până una altă, purtătorul de cuvânt al Kremlinului ținea să remarce că „Rusia se concentrează și pe alte formate decât G8”, iar în China, simultan cu G7 din Canada, se întrunea la vârf Organizația de Cooperare de la Shanghai și președintele Xi îl decora pe președintele Puțin. Axa lumii dă semne că și-ar caută o nouă înclinație.
Lasă un răspuns