Arta contemporană vine mai aproape de iubitorii săi prin intermediul proiectului „Spaţiu Expandat“ organizat de Asociaţia Volum Art, eveniment ce reuneşte lucrări ale artiştilor: Judit Balko, Mihai Balko, Otilia Boeru, Adina Cioran, Marius Leonte, Christian Paraschiv, Mima Sorocean în cadrul Parcul Kiseleff, până în data de 31 octombrie 2011.
Pornind de la tema „Migrare şi reaşezare”, lucrările expuse au fost realizate în decursul anului 2011 şi reprezintă o selecţie din 38 de proiecte de artă pentru spaţiul public, aparţinând unui număr de 25 de artişti români din toată ţara, trimise în urma apelului lansat de Asociaţia Volum Art în cadrul programului „Spaţiu Expandat“.
Scopul primar al temei de anul acesta a fost acela de apropiere a artistului de public prin transpunerea operelor într-un cadrul mai familiar privitorului, precum spaţiul deschis. Dincolo de punerea mai bine a privitorului în dialog şi interacţiune cu mesajul generat de opera de artă, tematica aduce în discuţie atât conceptul de „migrare” cât şi cel de „reaşezare”, ambi termeni putând defini lumea contemporană, dorindu-se a fi percepuţi într-un sens mai larg, pornind de la deplasarea fizică, până la mobilitatea culturală şi schimbul liber de informaţii.
Judit Balko – Epurare
La realizarea acestei lucrari, artista porneşte de la idea de definire / redefinere a imaginii de sine sau de grup, proprunând epurarea, ştergerea trecutului sau eliminarea elementeleror nepotrivite. În opera de faţă, mărul, simbolul păcatului originar în credinţa crestină, semnifică trecutul ce se doreşte a fi înlăturat, iar drapajul cu rolul de obiect al curătării, preia în mod inevitabil vina obiectului curătat, rezultând faptul ca nimic nu poate fi şters fără urme sau urmări.
Mihai Balko – Nomazii Gri
Creatie a artistului Mihai Balko, stilizările de case cu membere gigantice expuse în parcul Parcul Kiseleff poartă denumirea sugestiva de „Nomazii Gri”.Aceştia reprezintă habitatele umane formate în perioada comunistă datorită exodului populaţiei de la sate la oraş, cauză a demolărilor masive cu scopul reconstrucţiei oraşelor. Inmulţirea şi răspândirea rapidă a acestor „Nomazii Gri” în oraşe sau cartiere a condus la o modificare profundă a structurii urbane. Conform artistului, efectele exodului se resimt şi în prezent, aceştia migrând din blocuri în afara oraşelor cu scopul de a-si redobândi teritoriile pierdute, din urma acestui fenomen luând naştere un nou tip de habitat îmbogăţit cu bagajul cultural în care s-au format aceştia.
Otilia Boeru – Habitat surogat
Reprezentarea artistică porneşte de la conceptual de migrare şi punctează asupra ideei de relocare într-un spațiu creat artificial. Mediul natural în care este expusă creaţia ajută la accentuarea mesajului operei. Copacul, habitat pentru păsări, reprezintă imaginea pentru mediul firesc si natural, în care o persoană îşi construieşte locuinţa şi la care revine după fiecare deplasare. Otilia Boeru accentuează prin opera sa faptul ca locuinţa, în special locul, reprezintă un factor stabilizator, iar în acest nou habitat, totul fiind prefabricat, forma se supune funcţionalului.
Adina Cioran – Jurnal
În lucrarea Adinei Cioran, banda lui Moebius, acea formă geometrică denumită de ştiinţele matematice, pe a cărei suprafaţă deplasarea în orice direcţie ne întoarce în punctul din care am pornit, este o metaforă a reaşezării şi întoarcerii la propriile valori, necontând în ce direcţie am migra. Evenimentele şi faptele evoluţiei prin migrare sunt înregistrate cronologic într-un registru precum aşa numitul-proiect metaforă Jurnalul Moebius.
Marius Leonte – Human being -(fierastrau)
exterior/interior/agresiv/blând/sensibil/dur
Christian Paraschiv – Pielea şi corpul / Nomos
În cadrul acestui proiect, cercetările artistului Christian Paraschiv pornesc de la întrebarea: „Corpul omului îl purtăm toţi cu noi sau el ne poartă pe noi ? ”. Legat de termenii aparţinand tematicii de faţă, autorul susţine „Fiind un artist în Exil din 1986, pot să 
consider că MIGRAREA este starea normală a corpului pentru mine; Fiind un artist ce expune din nou în Romania începând cu anul 1995, pot să consider ca REAŞEZAREA face parte acum din normaliatea corpului meu. ”
Mima Sorocean – Fără titlu
Abordarea artistei Mima Sorocean îl prezinta pe om în încercarea sa de a-şi stabili spaţiul personal în raport cu cel geografic, social şi cultural. Acest spaţiu este redat prin intermediul construcţiei unei locuinţe personale din sticlă (plexiglass), tocmai pentru a sublinia ideea transparenţei identităţii umane, naţionale şi culturale, indiferent de locaţia geografică. În ciuda faptului că această construcţie poate oferi un anumit grad de protecţie faţă de intemperii, artista evidentiază prin natura lucrării ideea de iluzie a proprietăţii, a separării, a delimitării.
Lasă un răspuns