Pro-europeana Maia Sandu, candidata unică a Partidului Acțiune și Solidaritate a ajuns spectaculos să se confrunte în finala electorală pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, cu liderul pro-rus al socialiștilor, Igor Dodon. Competiția dintre cei doi candidați din Basarabia are multe similitudini cu spectaculozitatea confruntării zgomotoase, agresive și murdare dintre aspiranții la funcția de Președinte al SUA, Hillary Clinton și Donald Trump. Diferența o face, prin discurs și echilibru, Maia Sandu, supusă atacurilor furibunde ale aparatului de campanie al lui Dodon, un personaj butucănos de misogin.
Maiei Sandu i se impută de către analiști și comentatori, printre altele, faptul că s-a focusat în campanie mai mult pe subiectul corupției care a capturat statul și că nu se arată o adeptă zgomotoasă a reîntregirii, evitând să precizeze dacă este sau nu unionistă. Dar, deși evită să-și precizeze poziția, nu înseamnă că nu este o unionistă și că, dincontră, ar fi o anti-unionistă. Nu există nici măcar o singură declarație în acest sens, din care să rezulte că respinge ideea reîntregirii, așa cum încearcă să speculeze nesimpatizanții ei și scepticii.
Constatăm, în schimb, faptul că „emblema de unionist” s-a băsescizat (!) demagogic și în Basarabia. Această femeie se bate prin puține cuvinte și fără declarații pompoase, pentru europenizarea Basarabiei, pentru recuperarea decalajului față de celelalte țări la toate nivelurile și reușește, cu toată aparenta ei fragilitate feminină, să inspire tărie, dârzenie, gândire limpede pe direcția principalelor obiective ale discursului electoral, pe care le vede realizabile pas cu pas.
Reîntregirea stă, de fapt, în puterea unei națiuni, a societății civice și nu a unui șef de stat care nu se poate împotrivi voinței populare, indiferent de convingerile lui. Maia Sandu nu face caz din visul reUnirii pentru a nu-și demagogiza discursul. Dar nici nu i se poate imputa că nu își iubește poporul (cel mare…) și istoria țării (celei mari…). Urmărindu-i evoluția electorală, nu am găsit nici o declarație, nici o frază a ei prin care să respingă obiectivul național și, în mare măsură, occidental, de conjunctură, al reîntregirii.
Între un Dodon care ar oferi ruşilor Basarabia, ceea ce nu se fereşte să afirme mai voalat sau mai transparent, şi o Maia Sandu pro-europeană într-o perioadă în care tot mai multe voci politice din Europa și USA sugerează necesitatea re-unificării teritoriale a României Mari, ca reparație istorică și ca strategie geo-politică și geo-militară, de a flanca imperiul rus prin vecinul lui tradițional, România, întărit, fortificat, militarizat, inclus în scutul NATO antirusesc, este de preferat Maia Sandu a cărei deschidere poate fi mai lesne corectată pe direcția voinței populare și a strategiei capilor puterilor decidente care văd un pericol planetar în Putin și strategii lui. Este evident faptul că numai un război de proporții ar mai putea salva economia slabă a Rusiei.
Statutul unui Președinte al Republicii Moldova, altul decât unul pro-rus, este încorsetat constituțional și nu îi va asigura nici unui titular al funcției de șef de stat puteri speciale de genul celor pe care Putin și le-a asigurat mai ales prin oligarhii pe care i-a format subordonat și răspândit în lume. Mandatul de Președinte al Republici Moldova nu poate avea decât una dintre cele două direcții de orientare: fie pro-ocidentală, fie pro-rusă. Pentru oricine ar ocupa această funcție în statul moldovenesc, nu există cale de mijloc.
Este de înțeles că rușii le-ar lua basarabenilor totul și nu le-ar dat nimic, pe când occidentalii le-ar putea da, i-ar putea ajuta economic, ar putea investi în Basarabia pentru accelerarea recuperării decalajelor și – atenție!, ar putea apăsa pedala accelerării re-întregirii. Reunificarea Basarabiei cu România este tot mai evident obiectivul unui proiect inevitabil, necesar, dorit, urmărit… fiind doar o problemă de timp și de negocieri al căror curs depinde de mișcarea civică unionistă dirijată în sensul inoculării voinței unioniste în conștiința colectivă a poporului basarabean, în mare parte rusificat, înțepenit în prejudecăți depășite istoric.
Derusificarea are loc lent, prin expirarea generațiilor vârstnice și prin înlocuirea lor cu cele proaspete, deschise unui Occident din ce în ce mai primitor, fie doar și pentru forța lor de muncă, inteligența și pregătirea lor. Vreau să cred că toți decidenții din Basarabia, România, Europa , SUA și statele aliate acestora își vor acționa în direcția re-întregirii României, o necesitate comună a lumii de dincoace și dincolo de frontierele cu Rusia. Maia Sandu poate avea un rol istoric simbolic în acest proces de reconfigurare a lumii mileniului trei.
Lasă un răspuns