Remus Pricopie este ministrul educaţiei naţionale române în guvernul prim-ministrului Victor Ponta şi cum e prim-ministrul aşa trebuie să fie şi miniştri lui: manechine logoreice pe ecrane. Pe lângă faptul constatat că, de când sunt la guvernare, nu au făcut nimic bun pentru România, pe ecranele de plasmă des le scapă şi porumbeii nulităţii lor intelectuale. De curând, pe postul TV Digi 24, domn ministru Remus – legendar nume roman – a fost întrebat: „În ce oraş s-a născut Romulus şi Remus?”. Fără sa clipească, Remus, care a trecut prin universităţile lumii – Bucureşti, Washington, Cambridge, Buffalo, Londra – a răspuns: „Nu ştiu dacă s-au născut într-un oraş anume, pentru că ei au fost găsiţi de cineva în pădure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetăţean…”. Moderatoarea îl întrerupe brusc, corectându-l: „Nu este vorba de o vulpe, ci despre lupoaică!”.
Cerule Mare, ce întrerupere nedorită! Dacă moderatoarea rămânea mută de stupefacţie, ministrul lui Ponta, îşi continua fabulaţia cu cuibul vulpii şi noi am fi aflat cu totul o altă legendă despre Romulus şi Remus. Ce pierdere pentru cultura universală din cauza femeilor care nu ştiu să asculte, doar să întrerupă! Privesc şi re-privesc această secvență video încercând să-mi imaginez cam cum ar fi fost fabulată antica legendă în continuare de Remus, ministru educaţiei naţionale: „În vremea aceia nu era nici un oraş pe acolo, doar coline împădurite pline de patrupede cu coadă şi zburătoare ce aveau cuiburi. O vulpe, încercată numai de insatisfacţii în anturajul şi vizuina ei, deveni melancolică, practic făcu o depresie şi căuta o ieşire, un schimb de mediu, de locuinţă. Într-o zi, întâlni un corb ce stătea pe ram făcându-şi siesta după ce mâncase un caşcaval întreg, aşa că trecu peste laude şi intră în subiect. Corbul, ce avea vreo două sute de ani, încă nu mai auzise aşa poveşti de neîmplinire şi o asemenea propunere. I se făcu milă şi acceptă schimbul de locuinţă cu condiţia ca ea să clocească ouăle din cuib. Vulpea acceptă, plătind şi filodorma cerută. Când se căţără în cuibul corbului, află numai două ouă pe care le cloci, aşa cum le-a fost înţelegerea. După un timp, minune, din cele două ouă ieşiră doi prunci, puţin diferiţi, aşa ca pe unul l-a numit Romulus şi pe celălalt Remus. Acum, vulpea devenită doică era foarte ocupată cu ei, cu schimbarea scutecelor, cu alăptatul şi-i trecu depresia tot coborând şi urcându-se în copac, în cuibul creşă. Într-o zi, la întoarcere, îl găsi în cuib numai pe Remus. Unde-i Romulus? S-a dus să înfiinţeze Roma, după care noi devenim cetăţenii ei. Iar eu am să plec în Dacia cu legiunile lui Traian, să-i latinizăm pe barbarii aceia, nemişcaţi, bătuţi în cap acolo de la facerea lumii. Eu am să-i latinizez într-o sută şaptezeci de ani şi astfel voi deveni ministrul educaţiei lor naţionale Şi vulpea, dintr-o dată, deveni mândră de ce tocmai clocise”.
Această nouă legendă scoasă dintr-un cuib, ca din pălăria iluzionistului, în care o vulpe a fost doică lui Romulus şi Remus, nu am avut norocul să o ascultăm din gura acestui lefegiu politic, ce nu-şi cunoaşte nici originea numelui său, darămite istoria naţiunii noastre, din cauza interlocutoarei, fiindcă i-a tăiat macaroana, corectându-l cu o lupoaică, cum bine ştia ea.
Ne era destul harababura electorală, în care urmaşii plebei romane îşi dau în cap pentru picioarele scaunului de la Cotroceni, acum, după noua legendă cu vulpea din cuib, va trebui să schimbăm atâtea şi atâtea în istoria şcolară, în cultura şi educaţia noastră naţională, să dărâmăm statui, vorba poetului. Păi da, întâi trebuie să dam jos de pe soclurile din România Lupa capitolina şi în locul ei să ridicam columne în vârful cărora într-un cuib, cât cele de berze din vârful stâlpilor de beton ai reţelelor comunale, să troneze o vulpe pe ouă: vulpes pricopiensis!
Este o Lupă capitolină şi în Bucureşti, oare acest Remus să nu o fi văzut vreodată, nu i-a aruncat o privire de curiozitate, nimeni în toţi anii lui să nu-i fi vorbit de ea? Acest urmaş al Romei, este profesor universitar de tip nou, fost decan actualmente rector la SNSPA (?!?, poate o supra-universitate naţională de studii politice (traseiste) şi administraţie (coruptă))
Mă apucă mila creştină gândindu-mă la studenţii lui. Şi nu numai Lupa capitolină trebuie dată jos printr-o ordonanţă de urgenţă Ponta, ci mai ales statuia Traian şi Lupoaica de pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, care, e drept, ar fi o mare uşurare pentru bucureştenii ce au spus despre ea, citez: penibilă, ridiculă, kitsch, oribilă, grotescă, mizerabilă, blasfemie. Ce caută aici cotropitorul şi jefuitorul Daciei, unde sunt statuile lui Burebista şi Decebal apărătorii acestui neam?
Acesta este Calea Victoriei despre care primarul capitalei, tovarăşul doctor Oprescu, a spus ca va fi un traseu cultural, dar, cu această statuie a ajuns un traseu antinaţional, cultura românească este la pământ de 25 de ani, datorită guvernelor cu miniştri culturii şi ai educaţiei avuţi. Remus Pricopie, „ministrul educaţiei naţionale’’ la începutul anului şcolar 2014 – 2015 nu s-a îngrijit nici măcar să pună ABECEDARE NOI copiilor ce au început şcoala! Câtă degradare…
Lasă un răspuns