Se vede treaba că autonomia asta secuiască se pare că a devenit o boală incurabilă, pentru care nu mai există leac în România. Propagandiştii autonomişti nu mai au linişte, o visează noaptea, în visele lor frumoase, despre vremurile demult apuse, ale unei „Ungarii milenare”, adică din vremea „trecutului nostru de dominaţie”; o visează şi ziua, cu ochii deschişi, „trăind cu amintirea dominaţiei din trecut pentru dominaţia care are să ne revină”. Instigatorii autonomiei etnice secuieşti sunt convinşi că, mai curând s-au mai târziu, acele vremuri, îngropate demult în lada putredă a istoriei, vor reveni, motiv pentru care trebuie musai să acţioneze pentru „păstrarea supremaţiei noastre, pentru ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi”!
Să fie convinşi politicenii noştri de astăzi, ca şi cei de mâine – vorba lui Emil Aurel Dandea – că orice ar face şi oricâte favoruri le vor acorda acestor aţâţători extremişti nu îi vor rmulţumi niciodată. Fiindcă adevăratul lor scop, pentru care militează şi pe care îl urmăresc, nu este doar autonomia secuiască, din care să facă aici, în ,,secuime”, pentru început, o „mică patrie din interior”, ci desprinderea Transilvaniei din trupul României, care să devină, într-o primă fază, autonomă, dar pusă neapărat sub protectoratul Ungariei.
Apoi, ce ar urma, se poate deduce aproape sigur, cu atât mai mult cu cât procesul dezintegrării acesteia a şi început deja, prin vinderea, inconştientă, a pământului ei. Aşa că nu va fi nevoie ca „s-o ia ungurul în buzunar, ca pe o bucăţică de zahăr, şi săplece cu ea”, precum filozofa odată fostul poet Mircea Dinescu, devenit acum mare ,,propritar”. Nu, o ia ugurul pe bani, cinstit, lăutăreşte, cum se spune, n-o duce nicăieri, doar ne vom trezi, la un moment dat, că Transilvania a devenit pământ unguresc,de bună voie şi nesilită de nimeni.Ci doar cumpărată, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte teritorii! Numai că această cumpărare este una subversivă, care urmăreşte scoaterea Transilvaniei de sub autoritatea statului român, fără violenţă, fără scandal, ci în mod absolut paşnic!
Sunt conştienţi politicienii noştri de astăzi de un asemenea pericol care pândeşte România, nu numai Transilvania? Nu cred! Fiindcă ei nu au timp să se ocupe de asemenea chestiuni care privesc soarta ţării şi a poporului român. Ei au timp doar de răfuieli poltice, de invective pe care şi le aruncă unii altora. Păi de asta i-a ales poporul, ca să facă circ politic, la nivel înalt, ori să guverneze ţara?! Întrebarea este însă: sunt oare capabili s-o guverneze aşa cum trebuie? Şi de asta mă îndoiesc! Pentru că, la ora actuală, România nu are o clasă politică adevărată, formată din politicieni care să pună mai presus de orice interesele naţionale ale ţării. Aşa-zisa clasă politică actuală este una de şpăgari, de afacerişti, de indivizi lipsiţi de orice simţ patriotic. Nimic nu se face decât prin ceea ce înseamnă partizanat politic. Nimic nu se face decât la comandă politică. Iar acestea se bazează ori pe minciună, ori pe prostie. Poate mai mult ca niciodată sunt acum actuale versurile lui Vlahuţă: „De sus şi până jos s-antins minciuna / Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate”!
Mi-au venit toate acestea în minte, gândindu-mă la „avertismentele dure” pe care Traian Băsescu, preşedintele României, le-a lansat astă-vară, la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului, care a tunat şi-a fulgerat împotriva tuturor celor care se plimbă prin Transilvania ca vodă prin lobodă, organitând tot felul de acţiuni iredentiste, revanşarde, extremiste şi duşmănoase la adresa României şi ale poporului român. Se vor lua măsuri drastice ca asemenea indivizi să nu mai calce pe pământul românesc al Transilvaniei! Aşa spunea dumnealui atunci. L-a crezut cineva? Nu, fiindcă cu minciunile sale noi ne-am obişnuit de mult. Eram convinşi că indivizii la care se referea vor veni în continuare aici, iar manifestările lor duşmănoase vor fi organizate în viitor. Şi nu ne-am înşelat.
Fiindcă aceste manifestări au continuat continuă şi vor continua iar ele sunt şi vor fi multiple şi tot mai diversificate. ,,Paşnice” s-ar zice. Aşa cum au fost de exemplu şi cele din luna decembrie 2013, de la Târgu Secuiesc. A fost acolo o ,,nevinovată” întrecere sportivă, în care s-au întrecut 20 de exhipe de fotbal, cu vreo 300 de particpanţi. Culmea este că ea nu a fost organizată de o asociaţie sportivă din România, aşa cum ar fi fost totuşi normal. Nu, a fost organizată de Asociaţia Szekelyfőlderet Tarsasag din Ungaria. Aceasta a invitat formaţii sportive din Slovacia, Ucraina Subcarpatică (Transcarpatia), Voivodia, Ungaria şi din ,,Partium” (cu opt echipe). Dacă asupra denumirilor de mai sus nu avem ce comenta, fiindcă sunt cunoscute, „Partium”, în schimb, este un termen care nu mai există în limbajul contemporan, ci doar în cel istoric. Sub denumirea de „Partium regom Hungariae” se înţelegea cândva acea „parte a regatului Ungariei”, ce cuprindea o parte din actualele judeţe ale României situate în nord-vestul ţării. Denumirea de „Partium” a fost îngropată la sfârşitul Primului Război Mondial, odată cu noua hartă politică a Europei.
Organizatorii întâlnirii sportive de la Târgu Secuiesc au folosit-o însă ca şi cum aceast „Partium” ar exista şi acum şi nici nu ar face parte din România! Mai mult, întrebarea ce se pune, cum anume o asociaţie sportivă din Ungaria organizează o întrecere sportivă pe teritoriul României? Şi, culmea, s-o şi aşeze sub genericul „Solidaritatea maghiară din Bazinul Carpatic: cu fotbalul spre autonomie”! Întrecerea trebuie să fi fost reuşită, din toate punctele de vedere, din moment ce a ea s-a desfăşurat „sub înaltul patronaj al lui Jzsak Blalazs”. Ştiţi cine este individul? Nimeni altul decât preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, organizaţie care îşi desfăşoară activitatea de ani buni, pe teritoriul României, fără să fie înregistrată undeva, aşa cum cere legea. Deşi ilegală, s-a luat vreo măsură împotriva acesteia şi a celor care au creat-o? Nici pomeneală! Chiar dacă, în ultimii ani, organizaţia asta a dat vreo câteva ultimatumuri Guvernului României!
Tocmai de aceea, Jzsak Balazs poate gândi în perspectivă: „Dacă Pământul Secuiesc ar avea o echipe precum Barcelona pentru catalni, am fi mai aproape de autonomie”. Poate tocmai pentru a se realiza un asemenea dezidaertat – utopic, de altfel – un alt individ, care şi-a găsit un cuibuşor cald şi bine pătit în Ungaria, Szasz Jenő, fostul primar din Odorheiu, a propus ca cea de a V-a ediţie a acestei întreceri cu iz autonomist să se desfăşoare la Odorhei. Însă până atunci să se acţioneze energic pentru a se crea, cu voia sau fără voia utorităţilor, „o federaţie de fotbal a ţinutului secuiesc”. Care – nici nu se poate altfel! – să fie afliată Federaţiei de fotbal din Ungaria!
Lasă un răspuns