nevinovat poem
sunt veselul poet de coloniţa
bogat cum n-a mai fost un altul
înfig în dulce aer furculiţa
şi-s bucuros că m-a uitat asfaltul
că am la crâşma roşie o poiană
şi la stratan mai curge un izvor
că în hârtoape la ciornei se-ntoarnă
fazanii hărţuiţi de-un vânător
sunt bucuros că pot să plâng
pe firul ierbii care m-a înţărcat
să-ngenunchez la poalele de crâng
şi să mă spăl cu ramul de păcat
sunt bucuros că am urmaşi
şi-mi vor călca pe urme îndrăzneţ
şi pe această palmă de imaş
înţelepciunea ierbii am să-i învăţ
sunt bucuros de oamenii cei buni
cu milă mare pentru o jivină
că-n târguri cu frumoşi nebuni
ţăranii mei nu stau o săptămână
sunt bucuros să am în clipa de la urmă
o carte cu acest nevinovat poem
şi cum îşi cheamă toamna flori din brumă
aşa aş vrea copiii să mi-i chem
şi-n lunga mea absenţă de apoi
să vin din când în când pe la ciocana
să văd furnicii roi în muşuroi
şi pe colacul de fântână cana
ce am lăsat-o anume pentru voi
*
Basarabia
In memoriam Vasile Brescanu
Între două ape,
Între Nistru Prut
E atât de-aproape
Că-n bucăţi s-a rupt
Basarabia.
Cui nu-i este lene
O fărâmă-n dinţi,
Curge printre gene
Lacrimă de sfinţi
Basarabia
Ţară fără nume,
Ţară fără grai
Tu doar în postume
Locul îl mai ai,
Basarabie.
Secole la rând
Nu ai încăput
Tot mereu plângând
Când cu lacrimi Nistru,
Când cu lacrimi Prut,
Basarabie.
Ţara mea vădană
Cu ceamur pe cap
Numai într-o rană
Azi te mai încap,
Basarabie.
Ţara mea cu fete
Cum nu s-a văzut,
Le-ai pierdut în cete
Ca pe râul Prut,
Basarabie.
Lasă un răspuns