Rugăciuni la început de carte…

nevinovat poem

sunt veselul poet de coloniţa

bogat cum n-a mai fost un altul

înfig în dulce aer furculiţa

şi-s bucuros că m-a uitat asfaltul

 

că am la crâşma roşie o poiană

şi la stratan mai curge un izvor

că în hârtoape la ciornei se-ntoarnă

fazanii hărţuiţi de-un vânător

 

sunt bucuros că pot să plâng

pe firul ierbii care m-a înţărcat

să-ngenunchez la poalele de crâng

şi să mă spăl cu ramul de păcat

 

sunt bucuros că am urmaşi

şi-mi vor călca pe urme îndrăzneţ

şi pe această palmă de imaş

înţelepciunea ierbii am să-i învăţ

 

sunt bucuros de oamenii cei buni

cu milă mare pentru o jivină

că-n târguri cu frumoşi nebuni

ţăranii mei nu stau o săptămână

 

sunt bucuros să am în clipa de la urmă

o carte cu acest nevinovat poem

şi cum îşi cheamă toamna flori din brumă

aşa aş vrea copiii să mi-i chem

 

şi-n lunga mea absenţă de apoi

să vin din când în când pe la ciocana

să văd furnicii roi în muşuroi

şi pe colacul de fântână cana

ce am lăsat-o anume pentru voi

 *

Basarabia

In memoriam Vasile Brescanu

 

Între două ape,

Între Nistru Prut

E atât de-aproape

Că-n bucăţi s-a rupt

Basarabia.

 

Cui nu-i este lene

O fărâmă-n dinţi,

Curge printre gene

Lacrimă de sfinţi

Basarabia

 

Ţară fără nume,

Ţară fără grai

Tu doar în postume

Locul îl mai ai,

Basarabie.

 

Secole la rând

Nu ai încăput

Tot mereu plângând

Când cu lacrimi  Nistru,

Când cu lacrimi Prut,

Basarabie.

 

Ţara mea vădană

Cu ceamur pe cap

Numai într-o rană

Azi te mai încap,

Basarabie.

 

Ţara mea cu fete

Cum nu s-a văzut,

Le-ai pierdut în cete

Ca pe râul Prut,

Basarabie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*