Frau Merkel, Cancelarul Republicii Federale Germania sosit în vizită oficială la Chişinău, în ziua de 22 august, a servit românilor din stânga Prutului un discurs cu kremmschnit şi cucută. În aceeaşi zi s-a întors la Berlin, iar momentul seamănă leit cu ziua de 23 august 1939, când Joachim von Ribbentrop a mers la Moscova, a semnat, împreună cu Molotov – în prezenţa „Tătucului popoarelor” – acel „pact neghiob”, ale cărui consecinţe sunt suportate şi astăzi de către românii de pe ambele maluri ale Prutului, şi tot în acea zi a revenit la Berlin. Deşi drumul a fost bun și fără guri de canalizare „în relief”, cineva a dorit mult să-i ofere un cadou „aprins” – de pe vremea lui Molotov – oaspetelui domnului Filat.
Să fi mers Frau Merkel la Chişinău de dragul moldovenilor? Ba!, zic eu. Să fi ajuns Frau Merkel în Moldova de dragul lui Filat? Ba!, zic eu. Venit-a mai degrabă cu gând ascuns. Umblă prin târg vorbă rea că Ţarul Putin şi Frau Merkel ar fi pus gând rău românilor. Ce ţi-e, Doamne şi cu vremurile astea zăpăcite! Până una-alta, prevăzătoare, Frau Ribb-kel a mai adunat un coş de puncte pentru următoarea campanie electorală din Germania. Se pare că interesele succesorilor lui Karl I, der Große, s-au întâlnit cu cele ale urmaşilor lui Petru I cel Mare, la fel de parşive, la fel de distructive ca şi-n ’39. Cancelarul german i-a aburit pe moldoveni cu vorbe mieroase, nepomenindu-le decât în treacăt de anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial.
Auzit-aţi domniile voastre să ceară niscai scuze pentru grelele suferinţe la care au fost supuşi basarabenii după ce au fost rupţi de ţara-mamă, în 1940? Ciotul de ţară, nedorit de postdecembrista „bunicuţă” în ’90, stă acum pe un cazan în clocot (vezi situaţia de la Bălţi) şi nu de dragul românilor moldoveni le pasă occidentalilor. „Interesul poartă fesul”, chiar dacă nu este piesă în vestimentaţia la modă în Berlin. Frau Ribbkel n-a scos o lacrimă pentru suferinţele celor dispăruţi, pentru „destrămarea neamului românesc și ruperea teritoriilor, pe care acum nu le vom mai recupera, iar sânge pentru el s-ar curge în zadar, pentru că nu avem putere în fața armatei ruse, și nici puterea cuvântului în fața celor de la Kremlin.”
După 73 de ani de la semnarea nefastului Pact Molotov-Ribbentrop, prin care România a fost ruptă în bucăți, iar Germania își declara dezinteresul faţă de teritoriul Basarabiei, Frau Ribbkel a transmis un mesaj dificil de înţeles, corelat și „parafat” împreună cu Moscova. N-a venit Frau Ribbkel, nici să ceară scuze pentru faptele lui Ribbentrop sau Hitler din ’39, nici să dea o mână de ajutor în rezolvarea problemei transnistrene. N-a scos un sunet despre mult discutata federalizare, ci doar ambiguităţi despre regimul liberalizat de vize şi că Moldova ar fi făcut progrese în ultimii ani… „Barierele artificiale dintre cele două maluri ale Nistrului trebuie înlăturate, iar libertatea de mişcare trebuie garantată pentru promovarea dezvoltării şi încurajarea investiţiilor”, a mai spus cancelarul german. Declaraţia pare a fi o reeditare edulcorată a memorandumului Kozak de federalizare a Republicii Moldova, propus de Vladimir Putin în 2003″. Am totuşi, o nedumerire: ce-o fi căutat Voronin la întâlnirea restrânsă cu Frau Ribbkel? Să-l fi delegat Ţarul?
Despre premierul-gazdă şi discursul său, numai de bine, dar… cam cusut cu aţă albă și acesta, cam cu miros de tămâie.
N.B.:
Nefiind prea greu de perceput mesajul adresat românilor de pe ambele maluri ale Prutului, mai că-mi vine să-i zic vizitatoarei de-o zi, delicat, în limba cea mai uzitată azi în relaţiile internaţionale: „Go home, frau Ribbkel! Go home!”. Oricum, potrivit Jurnal.md, premierul moldovean şi-a stăpânit cu greu lacrimile în momentul despărţirii. Frau Ribbkel l-a îmbrăţişat cu amândouă mâinile pe prim-ministrul moldovean din stânga Prutului. Mai lipseau câteva cutii goale, agăţate de ampenajul avionului, înscrisul „Just married”… şi plecau în „luna de miere”.
Lasă un răspuns