Prezențe și reacții românești în Ardeal

Acţiunilor continue din ultimii 22 de ani de dezagregare a comunităţii româneşti, liderii noștri din Ardeal au încercat să le contrapună o serie de măsuri raționale. Astfel, s-a dat în permanență un semnal de rezistență, românii reușind să-şi construiască propriul bloc de instituţii şi organizaţii etnice.

Pentru promovarea propriilor valori româneşti şi afirmarea identităţii româneşti înjosită de maghiari în 1989-1990, au înfiinţat Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” la 14 martie 1992, la Sf. Gheorghe. Liga a fost un ferment primordial în refacerea tramei ţesutului social şi instituţional al românilor din Covasna şi Harghita care, de-acum înainte, şi-au găsit cadenţa în reorganizarea vieţii sociale şi a organizaţiilor etnice proprii în neîncetata bătălie pentru menţinerea românilor şi a românităţii în Curbura Carpaţilor Răsăriteni.

Românii au reorganizat, în limitele posibile, luptând cu puterile locale maghiare, învăţământul în limba română, destabilizat de maghiari prin alungarea cadrelor didactice şi a elevilor români, dar continuând să menţină şcoli mixte pentru copiii de maghiari care voiau să înveţe şcoala în limba română.

S-a înfiinţat Episcopia de Covasna şi Harghita care, prin prezenţa binefăcătoare a Episcopului de suflet şi de spirit P. S. Ioan Selejan, a devenit nucleul în jurul căruia s-a construit, ulterior, o întreagă salbă de instituţii de cultură, de ştiinţă şi spiritualitate românească. O dată înfiinţată, Episcopia a iniţiat o puternică mişcare etnică, ştiinţifică şi confesională. A readus în sufletul românilor credinţa şi încrederea că Dumnezeu nu i-a uitat, renovând, construind şi dând în circuit confesional peste o sută de biserici, mânăstiri şi lăcaşuri de cult ortodox. Centrul Ecleziastic de documentare „Nicolae Colan”, născut în cadrul Episcopiei, s-a transformat într-un laborator efervescent de dezbateri pe teme etnice, ştiinţifice, europene, urmate de acţiuni corespunzătoare pentru păstrarea identităţii naţionale, contracararea tendinţelor de enclavizare a populaţiei româneşti şi înscrierea zonei Covasna şi Harghita în procesul complex de integrare europeană a României. Simultan, a devenit însă si o instituţie de coagulare a relaţiilor dintre tinerii români şi cei din afara graniţelor ţării, mai ales, a celor din vecinătatea lor.

Văduviţi de şansa de a-şi pune în valoare mărturiile, vestigiile materiale ale istoriei, culturii şi civilizaţiei noastre din timpuri străvechi până în zilele noastre, din cauza desfiinţării Muzeelor Judeţene şi transformării lor, „prin hotărâre unilaterală”, cum spune Ioan Lăcătuşu, în „Muzee Naţional Secuieşti”, românii nu s-au dat bătuţi. Prin strădania corpului clerical zonal în frunte cu I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, a Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” şi cu sprijinul susţinut al Secretariatului de Stat pentru Culte şi al altor instituţii judeţene, firme particulare şi buni creştini care au contribuit cu colecţii şi obiecte de cult din toate parohiile judeţului, a fost inaugurat la 4 decembrie 1993, în incinta Catedralei Ortodoxe din Sf. Gheorghe Muzeul Spiritualităţii Româneşti. Expoziţia permanentă, la îndemâna tuturor enoriaşilor, vizitatorilor şi specialistilor interesaţi, ilustrează continuitatea permanentă a românilor pe aceste locuri şi vechimea creştinismului lor din perioada etnogenezei neamului nostru. Printre exponatele-valori se numără colecţii de icoane pe lemn şi pe sticlă, din secolele XVIII şi XIX, multe provenind din bisericile dispărute sau din lăcaşuri de cult, rămase cu credincioşi puţini sau chiar fără de credincioşi, în urma vitregiilor vremii (Lăcătuşu, 2002, p. 100), obiecte liturgice şi veşminte preoţeşti, documente şi obiecte ale personalităţilor care s-au născut în ţinutul Covasnei, mărturii din bisericile ortodoxe româneşti distruse în perioada horthystă, 1940-1944. Succesul obţinut la începutul anului 2006 este refacerea clădirii cu fonduri de la Ministerul Culturii in care se va muta Muzeul Carpaţilor Răsăriteni şi re-punerea în circuitul turistic a preţioaselor piese de tezaur istoric şi arheologic ţinute prin depozite de peste15 ani. Ulterior, în cadrul Muzeului, s-a înfiinţat Centrul de Documentare „Nicolae Colan” pentru identificarea, prelucrarea şi valorificarea literaturii şi informaţiilor despre românii din Sud-Estul Transilvaniei.

Eforturile de refacere a reţelei muzeistice judeţene existente până în 1989, care cuprindea exponate din ambele culturi, maghiară şi română, şi destrămate, prin separarea muzeelor secuieşti, devenite şi „naţionale”, sfidând demnitatea românilor, au continuat prin înfiinţarea la 1 octombrie 1995 a Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, întâi, ca secţie a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, ulterior, ca instituţie muzeală de sine stătătoare. Devenit muzeu de referinţă în circuitul muzeal naţional prin realizările din arheologie, istorie, memorialistică, s-a dezvoltat neîncetat, şi-a făurit propria editură, „Carpaţii Răsăriteni”, a înfiinţat case memoriale şi muzee tematice, specifice zonei. Ca o realizare importantă semnalăm, de asemenea, înfiinţarea Muzeului Oltului şi Mureşului în Miercurea Ciuc.

În primii ani după 1989, societatea civilă românească din Covasna şi Harghita şi-a întregit viaţa culturală reînviind tradiţiile culturale anterioare prin instituţii proprii, teatre, biblioteci, arhive, ansambluri folclorice, publicistică şi prin înfiinţarea unor organizaţii ca „Vatra Românească”, mult temută de liderii maghiari, fapt pentru care a şi fost discreditată şi, după un timp, şi-a încheiat activitatea, Fundaţia „Miron Cristea” la Miercurea Ciuc, Asociaţia cadrelor didactice din judeţul Harghita etc.

Antrenarea cercetătorilor locali şi din ţară la studiul problemelor etnice specifice românilor din sud-estul Transilvaniei şi alături de ei a tineretului studios din zonă şi din Asociaţia Creştin Ortodoxă Română (ASCOR) la realizarea şi publicarea lor a fost una din strategiile cele mai fericite pentru a ridica problematica etniei române, minoritară numeric din Covasna şi Harghita, la rangul de problemă de interes naţional. Dezbaterile ştiinţifice realizate cu ocazia Universităţilor de vară de la Făgeţel şi Izvorul Mureşului ajunse in 2005 la ediţia a VIII-a şi cu prilejul Sesiunilor Naţionale de Comunicări Ştiinţifice cu tema „Românii din sud-estul Transilvaniei – Istorie, Cultură, Civilizaţie” sunt mărturii elocvente ale atmosferei de profundă şi responsabilă analiză a problemelor cruciale pe care trebuie să le identifice comunitatea ştiinţifică a cercetătorilor din zonă şi din ţară şi pe care trebuie să le rezolve societatea civilă locală, având alături ŢARA, întreaga societate românească, dar mai ales organele centrale de decizie şi execuţie: Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul.

O formă de organizare care constituie o încoronare şi o sinteză novatoare a efortului de mobilizare a tuturor energiilor pozitive ale românilor de cele mai variate statute sociale şi culturale este înfiinţarea Forumului civic al românilor din Harghita şi Covasna, la 27 mai 2005, al cărui scop este de a asigura coordonarea şi unitatea de acţiune a societăţii civile din judeţele Covasna şi Harghita, în vederea păstrării şi dezvoltării identităţii naţionale a românilor din cele două judeţe şi asigurării unei convieţuiri interetnice normale cu ceilalţi locuitori ai zonei, în interesul bunăstării generale şi a binelui public, în contextul integrării României în Uniunea Europeană.

Din păcate, coaliţiile de conjunctură, dar continue cu UDMR-ul din 1996 până în prezent ale tuturor guvernelor, au creat şanse de succes în deosebi maghiarilor care rămân veşnic nemulţumiţi deşi îşi văd an de an împlinite proiectele de autoguvernare în Covasna şi Harghita cu tendinţă de extindere şi în alte zone ale Ardealului, pe când românii se văd lipsiţi total de forţa statului român şi lăsaţi total la cheremul autorităţilor atotdominatoare maghiare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*