Ne mai „îmbogăţim” cu încă un criminal de război?!

Rămăşiţele pământeşti ale scriitorului ungur-secui Nyiro Jozsef (1889-1953) vor fi dezhumate din cimitirul madrilean Almudena şi vor fi reînhumate la Odorheiu Secuiesc, în cimitirul Szent Miklos. Acestea vor fi aduse în ţară cu trenul ,,Adormirea Maicii Domnului”, care va transporta pelerinii din Ungaria la sărbătoarea Rusaliilor catolice de la Şumuleu-Ciuc. Nyiro Jozsef s-a născut în 18 iulie 1889, la Jimbor – Harghita şi a decedat  în 16 octombrie, la Madrid.

Este firească dorinţa unora dintre noi de a-şi dormi somnul de veci acolo, în pământul pe care a văzut lumina zilei şi, eventual, chiar şi-a trăit o parte din viaţă, aşa cum este cazul lui Nyiro Jozsef. Numai că aupra vieţii şi activităţii sale politice persistă mari şi numeroase semne de întrebare de care autorităţile statului român ar trebui să ţină seama.

E vorba, în primul rând, de faptul că Nyiro Jozsef face parte din rândul criminalilor de război, alături de alţi confraţi ai săi, între care şi prietenul său apropiat Wass Albert şi fostul prim-ministru al Ungariei Ferenc Szalasi(1897-1946), creatorul partidului de orientare fascistă  Partidul Crucilor cu Săgeţi, cel care, după plecare din Ungaria a lui Horthy, a instaurat o dictatură de tip fascist, în timpul căreia, într-o perioadă doar de patru luni, peste 200.000 de evrei au fost ucişi cu bestialitate.

După absolvirea liceului(Colegiul Romano-Catolic din Odorheiu Secuiesc), Nyiro a studiat teologia şi filozofia la Alba Iulia şi la Viena, obţinând şi titul de doctor în teologie. A predat religia la Sibiu şi la Bistriţa, iar în 1915 a devenit preot în comuna Chindea(Cluj). În 1919, după  Marea Unire din 1918, a părăsit biserica şi s-a căsătorit, astfel că aceasta l-a excomunicat. În perioada interbelică a fost redactor la mai multe publicaţii de limbă maghiară, până în 1940, când Ardealul de nord a fost ocupat de trupele hortyste.

Devenind un fel de deputat transilvănean invitat al parlamentului din Budapesta, Nyiro s-a mutat în Ungaria. În scurt timp el a devenit un susţinător înfocat al partdiului fascist întemeiat de  Szilasi, membru al parlamentului szilasist. La sfârşitul războiului, s-a refugiat în Germania de vest, iar în 1950 s-a stabilit la Madrid, unde a şi murit în 1953.

Orientarea sa fascistă nu putea să nu aibă o puternică influenţă şi asupra creaţiei sale literare, care cuprinde o mulţime de idei extremiste, care, la rândul lor, au servit şi servesc mişcarea neonazistă din Ungaria, în primul rând. Aşa cum este şi cazul operelor celorlalţi scriitori maghiari de aceeaşi orientare: Wass Albert, Dohnanyi Ernő şi Szeleczky Zita.

Una dintre operele sale importante, romanul istoric ,,Măcelul de la Siculeni”(1939) trebuia să fie o frescă a trecutului tragediei secuieşti. Numai că rătăcirea sa politică nu putea să nu fie şi o rătăcire artistică, astfel că cititorii au rămas total dezamăgiţi, nevoiţi să recunoască mediocritatea operei şi înrudirea ideilor scriitorului cu cele fasciste, constatând că Nyiro a trecut, cu arme şi bagaje, cum se spune de partea reprezentanţilor autohtoni ai fascismului german.

A surprins mai ales faptul că, preot fiind, slujitor al lui Dumnezeu deci, după ce s-a lepădat de credinţă, a devenit un propovăduitor al uri şi un instigator la crimă. Instigatorul la crime în masă nu putea să scape de răspundere, astfel că a ajuns, pe bună dreptate, în rândul criminalilor de război.

La 57 de ani de la moartea sa, în 2010, Fundaţia budapestană Abel, împreună cu Fundaţia Pro Odorhei, cu sprijinul direct al Ungariei, au amplasat în Parcul Memorial din Odorheiu Secuiesc un bust al lui Nyiro Jozsef şi au hotărât dezhumarea rămăşiţelor sale pământeşti din Spania şi reînhumarea lor la Odorheiu Secuiesc. Evenimentul se va petrece duminecă, 27 mai a.c. într-un cadru festiv. Este de departe încă un act vizibil ostil la adresa românilor transilvăneni, dar şi la adresa României, pe care Nyira Jozsef a a urât-o întotdeauna din adâcul fiinţei sale. Acesta şi fost motivul plecării din ţară, nu prigoana regimului comunist, aşa cum susţin sprijinitorii săi.

Cu alte cuvinte, pământul României se va ,,îmbogăţi” cu încă un criminal de război, nu unul ,,etichetat de politica comunistă română, la fel ca şi pe Wass Albert”, ci în urma condamnării sale de către Tribunalul Internaţional, constituit pentru condamnarea crimelor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Credeam că, odată cu îndepărtarea UDMR-lui de la guvernarea ţării şi deci sfârşitul politicii şantajiste prin care extremismul unguresc şi-a împlinit toate pretenţile şi mofturile politice, s-au terminat asemenea acte parşive, puse la cale de elementele cele mai extremiste şi revizioniste ale minorităţii maghiare din România.

Consider că noile autorităţi ale statului trebuie să-şi intre în atribuţiuni şi să stopeze promt asemenea acte ostile ale celor care mai trăiesc cu convingerea că România este un sat fără câini şi, vorba lui Emil Aurel Dandea, îşi zic ,,să-i dăm drumul, că putem trece şi la obrăznicia asta”!