Există în portul Rotterdam stocuri de petrol. Doar că transporturile viitoare se răresc. Speculatorii cumpără sute de milioane de tone acum pentru a le vinde dublu peste două săptămâni, când barilul poate ajunge și la 200 de dolari (cel puțin așa a zis azi CNN, la emisiunea lui Fareed Zakaria). Contractele de hedging pe petrol nu se mai onorează, rezultând despăgubiri masive plătibile de către promitenții vânzători. De aici vor răsări și multe, foarte multe falimente. Toată această re-așezare a fluxurilor de bani poate fi o corecție a sistemului petrodolarului și a economiei bazate pe credit. Dacă războiul din Iran nu se termină în trei-patru săptămâni, niciun efect de catharsis economic nu mai e posibil. Totul devine economie de război, pe modelul Rusiei și al Ucrainei. Cum pare acest scenariu? Analiștii de pe Wall Street avertizează deja că vine o criză energetică prelungită, cu impact pe burse și aur ca refugiu.În ansamblu, scenariul pare rezonabil ca avertisment – reflectă riscurile reale ale escaladării, cu speculații și instabilitate financiară. Dar nu e încă la nivelul catastrofic descris: prețurile nu au atins 200 USD, și există speranțe de dezescaladare.
Portul Rotterdam, ca hub major european pentru petrol și produse rafinate, are stocuri semnificative – e unul dintre cele mai mari centre de stocare din lume, cu terminale precum Maasvlakte Oil Terminal (MOT), care gestionează milioane de tone zilnic. Totuși, transporturile viitoare se răresc, mai ales din cauza închiderii Strâmtorii Ormuz de către Iran, care blochează circa 20 la sută din fluxul global de petrol. Asta creează presiuni pe lanțurile de aprovizionare, cu nave blocate și re-rutări costisitoare. Statele membre ale UE suferă deja de criza energetică declanșată de erorile strategice din lupta cu clima și din „susținerea neabătută” a Ucrainei până la „victoria finală” contra Rusiei. Urmează o criză acută cauzată de războiul din Iran. Statele mari ale UE, cu foame mare și resurse limitate pe petrol și gaze, sunt forțate deja să recurgă la mărinimia lui Trump și la mizericordia lui Putin. Pe termen scurt, stocurile actuale ar putea amortiza șocul, dar nu la infinit și deloc ieftin – raportele recente ale băncilor și asigurătorilor arată că prețurile la bunker fuel în Rotterdam au crescut din cauza acestei incertitudini.
Speculatorii sunt activi: prețurile petrolului au sărit la niveluri record, tocmai din cauza războiului început pe 28 februarie. Va exista mereu specia profitorului de război – printre altele, războaiele se declanșează și pentru că există îmbogățiți de război, care fac bani din nenorocirea și frica celorlalți. Panica a cuprins toată economia: ca să produci și să vinzi, îți trebuie materie primă și energie, la prețuri predictibile. Marile lanțuri de aprovizionare se asigură de continuitatea afacerilor prin precontracte pe bunuri și plăți viitoare – futures, options, swaps, hedging. Producătorii vor să se asigure contra unor evoluții negative ale prețurilor. Doar că zilele acestea riscul este ca producătorii să concureze cu speculatorii, iar furnizorii să nu mai poată acoperi cererea. Se întâmplă deja cu petrolul și gazul din Norvegia și Algeria, pe care se bazează Spania, Franța, Germania și Marea Britanie: capacitatea celor două țări de cu mult depășită. Iar GNL – ul din SUA e de cinci ori mai scump decât gazul din Rusia, Algeria și Norvegia și, deocamdată, vine cam pe sponci, dat fiind că SUA are alte priorități acum, altele decât siguranța energetică a UE.
Ideea de a cumpăra acum sute de milioane de tone pentru a vinde „dublu” peste două săptămâni este cinic de realistă, dar și riscantă – prețurile sunt fluctuante, iar furnizorii, incerți. Volatilitatea extremă a dus la hedging masiv, dar și la avertismente că intervenții guvernamentale (cum ar fi vânzări de futures de către SUA pentru a calma prețurile) ar putea crea „dezastre biblice” în piețe. Dacă pre-contractele pe bunuri și plăți viitoare nu se onorează – de exemplu, din cauza default-urilor pe marje sau din motiv de insolvență – ar putea rezulta despăgubiri uriașe și falimente în lanț, mai ales printre producători mici sau traderi expuși. Bursele de mărfuri au semnalat deja riscuri de destabilizare, iar unii producători americani au blocat deja prețurile la niveluri înalte pentru perioada 2026-2027 (deci, piața carburanților riscă să fie blocată la prețuri mari cca. doi ani…). Asta ar putea rearanja fluxurile de bani, dar nu neapărat ca o „corecție” deliberată – mai degrabă, va fi un haos reactiv.
Scapă cine poate, la fel ca în 2020 (pandemie) sau 2022 (războiul din Ucraina). Certitudine: urmează o corecție severă a petrodolarului și a economiei bazate pe credit. SUA nu se mai poate baza pe aliații săi din Golf. În cel mai bizar mod posibil, bazele militare americane de acolo sunt golite de groaza atacurilor iraniene. Strâmtoarea Ormuz este la discreția rebelilor houthi, finanțați de regimul teocratic iranian. O criză prelungită ar putea expune publicului, la vedere, toate vulnerabilitățile economiei bazate pe credit: inflație, dobânzi artificial umflate, dependența de resursele altora, acaparate în numele „civilizației”, dependența de forța de muncă ieftină, a altora, recesiune, șomaj. Din păcate, nu va fi o corecție cathartică, vindecătoare. Va fi un șoc dureros, cu pierderi de trilioane, suportate de omul simplu, de micii antreprenori, de statele sărace sau în curs de dezvoltare și de UE. Șocul va fi resimțit inclusiv de România, care e condusă de niște prostocrați dispuși să pună ajutorul față de alții mereu pe primul loc, în dauna poporului român. De altfel, războiul din Iran, care se alătură războiului din Ucraina și celui din Gaza, va face curând trecerea la economia de război, atât de mult clamată de progresiști. Urmează: inflație globală, raționalizări energetice, rechiziții de bunuri, hrană și apă pe cartelă, circulație restrânsă sau interzisă și șocuri sociale similare cu cele din Rusia-Ucraina. Cam astea se întâmplă în război. A, și apropo, eroii de tastatură nu se mai pot antrena pe Call of Duty sau Counterstrike. Curent și internet vor fi doar pe perioade scurte din zi, cât să acopere nevoi esențiale. Răsfățul e interzis în război. Dacă războiul trenează, scenariul ar putea deveni realitate, transformând totul într-o economie de supraviețuire.
