Modelat în rocile planetei – cel mai mult în rocile carbonatice – avem un real relief subteran care ne uimește cu minunățiile sale. Dacă cea mai adâncă peșteră – aven din lume se află undeva prin Caucazul de est (Peștera Veryovkina sau „Peștera Morții”), cu o adâncime de aproximativ 2222, 90 metri pe verticală, cea mai mare peșteră – system ca întindere pe orizontală este Peștera Mamut din SUA, cu 630 kilometri de galerii subterane. Parcul Național numit „Peștera Mamutului” este un Parc Național din centrul statului Kentucky, SUA care cuprinde porțiuni din Peștera Mamutului, sistemul de peșteri cu cea mai lungă peșteră cunoscută din lume. Numele oficial al sistemului carstic subteran este Mammoth-Flint Ridge Cave System. Parcul a fost stabilit ca un parc național la 1 iulie 1941. A devenit un „World Heritage Site” pe 27 octombrie 1981, și o Rezervație a Biosferei Internaționale pe 26 septembrie 1990. Cei 21,382 ha ai parcului sunt situați în principal în Edmonson County, Kentucky, cu mici zone de extindere spre est, în Hart County și Barren County. Acesta este centrat în jurul Râului Green, cu un afluent, Râul Nolin, care se varsă în Râul Green în interiorul parcului. Cu incredibila dimensiune de peste 630 kilometri de pasaje, este de departe cel mai lung sistem de peșteri cunoscut din lume, fiind de peste două ori mai mare ca al doilea sistem de peșteri ca lungime, care este Peștera Jewel din Dakota de Sud, care are peste 240 kilometri de pasaje cunoscute.
Se spune că Peștera Mamutului a fost creată în urmă cu 25 de milioane de ani sub acțiunea Râului Verde și a afluenților săi. Din punct de vedere structural, Peștera Mamutului s-a format în straturi groase de calcar, acoperite de un strat de gresie ceea ce conferă stabilitate. Aceasta este dipusă pe cinci nivele, ce se întind pe o suprafață cu diametrul de numai 16 kilometri, însă lungimea sălilor și pasajelor depășeste 260 de kilometri. Până în prezent, s-au descoperit 225 de galerii 47 de cupole și 23 de avene. Principala peșteră măsoară peste șase kilometri lungime 6-42 metri lățime și până la 12 metri înălțime. Dintre toate, sala cea mai mare, „Sala Rotundă”, măsoară 43,3 metri lungime 42,4 metri lățime și 12,2 metri înălțime. Temperatura întregului sistem se situează în jurul valorii de 12C. Denumirea de mamut a început să fie folosită începând cu anul 1880, pentru a descrie imensitatea acestei cavități subterane. Pe 17 octombrie 1981, Peștera Mamutului a intrat în patrimoniul UNESCO si devine rezervatie a biosferei internationale in 1990. Din punct de vedere structural, complexul de peșteri cuprinde o serie de formațiuni precum „Templul lui Solomon”, „Coloanele lui Hercule” sau „Camera Stelei”. Tot aici biospeologii au descoperit peste 70 de specii aflate pe cale de dispariție, iar geologii formațiuni de stalactite, helictite și ghips, care aveau forme diferite și dintre cele mai variate. Printre acestea amintim: liliacul indian, liliacul gri, liliacul brun în număr mai redus, liliacul brun mare. Toate aceste specii de lilieci sunt pe cale de dispariție în alte habitate, de aceea se încearcă protejarea lor. Tot aici există salamandra de peșteră, peștele fără ochi, racul de peșteră, crevetele de peșteră. Organisme mumificate ale unor indieni americani, eventual, de origine pre-columbiene (apox. 6000 de ani), au fost găsite în Mammoth Cave prezentând exemple de înmormântare intenționată, cu dovezi ample de practici funerare pre-columbiene. În timpul războiului din 1812 peștera a fost exploatată pentru nitrați, aceștia fiind folosiți în realizarea prafului de pușcă. De altfel peștera a fost exploatată încă din vechime pentru cristale și săruri.
Peștera Mamutului s-a dezvoltat în straturi groase de calcar acoperite de un strat de gresie, ceea ce face ca sistemul să fie deosebit de stabil. Sistemul include mai mult de 630 km de culoare. Noi descoperiri și conexiuni adaugă mai mulți kilometri la această cifră în fiecare an. Parcul Național Peștera Mamutului a fost înființat pentru a păstra conservat sistemul de peșteri. Parcul oferă mai multe tururi de peșteră pentru vizitatori. Multe dintre caracteristicile cele mai renumite din peșteră, cum ar fi Grand Avenue, Frozen Niagara și Fat Man’s Misery, pot fi văzute în tururile de vizitare care variază de la o oră, până la șase ore. Sunt și două tururi luminate doar de lămpile de parafină cărate de vizitatori, ca alternative populare la rutele luminate electric. Sunt disponibile și tururi „sălbatice”, departe de părți dezvoltate ale peșterii, în noroi și tuneluri prăfuite. Numărul vizitatoriilor în 2009 a fost de 503.856. Parcului Național Peștera mamutului a fost deschis în mod oficial la 1 iulie 1941. Printr-o coincidență, în același an a apărut „Societatea Națională de Speologie”. Intrarea nouă, închisă pentru vizitatori încă din 1941, a fost redeschisă la 26 decembrie 1951, devenind intrarea utilizată pentru începutul turului „Frozen Niagara”.
Parcul Naţional este format din dealuri şi văi adânci ale râurilor care îl străbat. „Mammoth Cave” găzduieşte mii de ani de istorie a umanităţii, fiind, totodată, un loc ideal pentru drumeţii, ciclism, călărie, canotaj şi camping.
Parcul Naţional Peştera Mamutului reprezintă cel mai extins sistem de peşteri din lume, cu peste 458 km de pasaje de peşteră supravegheate în interiorul proprietăţii (şi cel puţin încă 128 km în afara proprietăţii). Parcul ilustrează o serie de etape ale istoriei evolutive a Pământului şi conţine procese geologice în curs şi faună sălbatică unică. Este renumit pentru dimensiunea sa şi reţeaua vastă de pasaje orizontale extrem de mari şi puţuri verticale. Pasajele lungi cu încăperi uriaşe, puţuri verticale, stalagmite şi stalactite, forme splendide de flori de gips, ace delicate de gips, flori rare de mirabilite şi alte caracteristici naturale ale sistemului de peşteri sunt toate exemple superlative de acest tip. Niciun alt sistem de peşteri cunoscut din lume nu oferă o varietate mai mare de minerale sulfat. „Mammoth Cave” prezintă 100 de milioane de ani de acţiune de formare a peşterilor şi aproape toate tipurile de formaţiuni de peşteri cunoscute. Procesele geologice implicate în formarea lor continuă în prezent. Astăzi, această reţea uriaşă şi complexă de pasaje din peşteră oferă o înregistrare clară, completă şi accesibilă a schimbărilor geomorfice şi climatice ale lumii.
În afara peşterii, topografia carstică este încântătoare, cu peisaje fascinante şi toate caracteristicile clasice ale unui sistem de drenaj carstic: zonă vastă de reîncărcare, reţea complexă de conducte subterane, gropi, fisuri, fisuri şi râuri şi izvoare subterane. Flora şi fauna peşterii este cea mai bogată faună sălbatică caverniculă cunoscută, numărând peste 130 de specii, dintre care 14 specii de troglobiţi şi troglofili există numai aici. O mică parte a Parcului Naţional Peştera Mamutului este în proces de dezvoltare (drumuri, facilităţi pentru vizitatori, infrastructură operaţională şi administrativă), dar cea mai mare parte a zonei rămâne nedezvoltată. Ca parc naţional, protecţia integrităţii proprietăţii are prima prioritate în deciziile de management. Integritatea peşterii a fost consolidată ca urmare a cinci măsuri semnificative care au fost luate de când Parcul Naţional a fost înscris în lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, în 1981: un Plan General de Management, actualizat în 1983; înfiinţarea Rezervaţiei internaţionale a biosferei „Mammoth Cave Area” în 1990 şi extinderea ulterioară în 1996; un sistem regional de canalizare, instalat la începutul anilor 1990, care deserveşte atât parcul, cât şi trei comunităţi adiacente; înfiinţarea „Mammoth Cave International Center for Science and Learning”, în 2004; descoperirea şi cartografierea a 140 de mile suplimentare (225 kilometri) de pasaje din peşteră în ultimii 31 de ani.
