Pe data de 6 mai 2023, M.Ap.N. transmitea o informație de presă, având numărul 167, din care aflam că un avion polonez care executa o misiune în cadrul Frontex împreună cu un alt avion aparținând Forțelor Aeriene Române (F.A.R.), a fost șicanat în trafic, ca să folosesc un termen consacrat, în spațiul internațional al Mării Negre de un Su-35 aparținând Rusiei. Avionul rusesc „s-a dat” la cel polonez fără a-l atinge dar destul de aproape si periculos pentru a influența zborul acestuia și a provoca pierderea temporară a controlului piloților asupra avionului. Din fericire aceștia au reușit să redreseze avionul care pierduse din altitudine și să ajungă în siguranță la Kogălniceanu. Se putea întâmpla, și s-ar fi întâmplat același lucru ca și cu RQ-9 Reaper-ul de spionaj pierdut de N.A.T.O. pe 14 martie tot în Marea Neagră, tot în spațiul international, dacă de data asta nu ar fi existat forță umană la bord care să acționeze mai inteligent decât computerele de pe drona de spionaj produsă de Northrop Grumman. Slavă Domnului că nu a fost mai rău.
Din comunicatul M.Ap.N. mai aflăm și faptul că cele două echipaje/avioane se aflau neinsoțite sau mai bine spus neasigurate, neapărate într-o misiune a FRONTEX, misiune a U.E. de monitorizare a granițelor României pentru a preveni emigrarea clandestină pe Marea Neagră, a monitoriza mediul etc etc, o misiune „pașnică” dacă putem spune așa, dar în apropierea unui teatru de război, o zonă în care avioanele/dronele de spionaj și misiunile de acest fel de ambele părți combatante, sunt nu frecvente, ci, se poate spune, regulate. Ți-ai putea potrivi ceasul după dronele și avioanele N.A.T.O. 11, LK 32, HOMER 41, Jake11, FORTE 10 sau 12 sau, mai nou, PERSE71, ca să nu mai pomenesc Stratotanker-urile care le alimentează. Uite, ca exemplu, numai pe data de 9 mai 2023 cerul din Zona Mării Negre a fost survolat la vedere, deci fără a lua în calcul zborurile cu transponderul oprit, de Forte 11, un avion fara identificare al U.S. Navy, IAM1497 al Italy Air Force, RRR9955 tot Italian, CTM 1507 avion al France Air Force, PERSE 71 italian, DUKE60 – USAF, fără a mai pomeni avioanele aparținând R.A.F. care, săracele doar transportă „marfă”. Și, repet, acestea sunt numai avioanele militare ale N.A.T.O. care au voie să își „arate fața”. De cele rusești nu mai spun. Știți pe unde era ieri N.A.T.O. 11, o altă drona similară celei „căzute” in Marea Neagră? La 150 km de Georgia, pe undeva pe sub Sevastopol. Bineînțeles, verifica activitatea braconierilor care pescuiau ilegal calcan.
Cu toate aceste zboruri militare, cu scopuri clare de spionaj, cercetare si altele „invizibile” cu scopuri și mai agresive, U.E. pune România să organizeze misiuni de cercetare la imigrare unor avioane „de hârtie”, fără a le asigura paza sau măcar un eventual, fie și doar scriptic sprijin „de foc”. În mod normal, având în vedere incidentul cu drona americană, ar fi fost LMC să se asigure acestor avioane, acestei misiuni, o însoțire sau măcar nave de intervenție, pe picior de plecare la prima cioară care ar fi intrat în raza de misiune a avioanelor respective.
S-a luat la organizarea/planificarea misiunii vreo măsură în acest sens? Din comunicatul postat și mai ales din măsurile care au fost luate după incident ca și din faptele prezentate, rezultă că nu. Să nu uităm că misiunea este ccomandată” de Frontex, adică Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, se realizează în cadrul „Multipurpose Maritime Operation (M.M.O.) Western Black Sea 2023”, operațiune a U.E., la care mai participă, pe lângă România și Polonia, și Spania, Suedia și Agenția Europeană privind Siguranța Mărilor (E.M.S.A.), dar condusă de România, așa cum rezultă din comunicatul oficial al U.E., într-o zonă în care N .A.T.O. este implicat „fool options”.
La atâtea forțe și mijloace, interese și misiuni, ar trebui ca și cormoranii să zboare cu ochii închiși și în marche arrière, fără frică de ceva, sau măcar să fie supravegheați, dar uite că nu e așa. Din comunicatele destul de laconice în ceea ce privește măsurile de securitate sau protecție luate înainte sau imediat după incident, rezultă că: – avioanele erau neînsoțite, deci neasigurate, deși în martie o dronă SUA super sofisticată fusese „dirijată” spre fundul Mării Negre; – nu s-a ridicat niciun avion de vânătoare pentru a mima măcar protejarea celor două nave aflat în patrulare „pașnică” pentru supravegherea granițelor României dar în afara lor;
U.E. cea care a organizat misiunea, nu avea cu ce să intervină. România chiar dacă putea și poate avea cu ce interveni și se afla la conducerea misiunii, deci avea responsabilitatea misiunii, ridicat din umeri. N.A.T.O., care se laudă că apără granițele de Est ale alianței și a umplut România de avioane, ale U.S.A.F. și Navy, bașca câteva mii de militari din cele mai speciale trupe posibile, s-a mulțumit să „pre-alerteze” navele de poliție aeriană aflate la Kogălniceanu sub comanda Centrului de Operații Aeriene Combinate N.A.T.O. de la Torrejon.
Pe scurt, „floarea misiunii M.M.O.” aflată în îngrijirea E.U., României și N.A.T.O., s-a ofilit sub suflarea „caldă” a Suhoi-ului, fără ca unul din grădinari să facă altceva decât să „urmărească cu atenție” ca să citez un clasic încă în funcție, evoluția evenimentelor și să dea un „preaviz” de misiune avioanelor de vânătoare. Ce poți să mai spui în asemenea condiții, decât că proverbul cu copilul cu prea multe moașe… este încă valabil.
Se pun câteva întrebări aici, și anume: Cum a fost posibilă organizarea unei astfel de misiuni într-o zonă de conflict, având antecedente deloc plăcute, fie și măcar financiar sau de imagine, fără a se lua și măsuri de însoțire și protecție a avioanelor?; Lipsa oricăror măsuri de asigurare a misiunii din punct de vedere al protejării echipajelor, este o dovadă de lipsă de interes, incompetență, sau pur și simplu o provocare?; A dorit cineva ca un astfel de incident să se întâmple, indiferent de urmări, pentru a escalada conflictul?; Pentru „marile puteri” euro-atlantice, viața piloților Est-europeni nu valorează cât kerosenul unor F16 care ar fi trebuit să fie acolo MACAR la câteva minute de la anunțarea incidentului?; Nu cumva românii și polonezii ca și alți Est-europeni sunt sacrificați pur și simplu pentru atingerea unor scopuri „planetare”?; Ce mai caută toate trupele N.A.T.O. în Marea Neagră și România, dacă militarii români sunt lăsați în bătaia vântului, sau mor în condiții misterioase încă neelucidate și neexplicate de M.Ap.N.?; Dacă în joc ar fI fost viața unor piloți americani, comandamentul de la Torejjon ar fi acționat la fel, lăsând piloții să se descurce singuri?; Cine este totuși răspunzător pentru proasta organizare a misiunii?
Acțiunea piloților ruși, indiferent de justificarea care va fi dată, este aproape criminală având în vedere că – cel puțin official – cele două avioane desfăurau activități neostile, dar asta nu scuză sub nicio formă lipsa de responsabilitate și professionalism a celor trei „grădinari”.
Ca urmare a incidentului, U.E. reevaluează misiunea, adică se gândește dacă să o mai continue, iar Polonia și-a suspendat participarea. Aceste măsuri arată că ceea ce am scris aici este pe deplin justificat și că măcar acuma, în ceasul al XII -lea unii au început să gândească. Nu am nicio îndoială că din partea armatei române se vor spăla toți pe mâini, vor spune că piloții s-au descurcat admirabil, au evitat o tragedie, avem piloți profesioniști care se „descurcă” dar nu vor pomeni nimic despre comandanții și conducătorii armatei și ai țării, care gândesc și acționează haotic, absolut amatoristic, fără nicun fel de grijă față de profesioniștii pe care îi trimit în misiuni de dragul de a arăta cât sunt devotați sunt ei cauzei euro-atlantice. Cât o să mai accepte românii acești incapabili la conducerea țării?
P.S.: Și se mai pune o întrebare mai mult sau mai puțin cu tâlc: de ce s-a dat Suhoi-ul la polonezi și nu la români?
Lasă un răspuns