Așa cum omul politic român Lucrețiu Pătrășcanu afirmase, „înainte de a fi comunist, sunt român”, afirm și eu că înaintea principiilor, a ideilor politice care mă călăuzesc în viață, mă preocupă identitatea mea românească și europeană. România este casa mea, iar Uniunea Europeană este azi ansamblul din care facem parte… cu bune și cu rele împreună. Și ne dorim cu toții un echilibru politic, economic, social. Din păcate ce se întâmplă pe tabloul relațiilor internaționale prezente, nu prea dă căștig de cauză Uniunii Europene. În relațiile internaționale, două lucruri contează… interesele și puterea. Jocurile de interese și raporturile de putere sunt singurele elemente care ar trebui să ne ghideze. Nu există dragoste, prietenie, caritate sau acte gratuite. Statele Unite au avut și au în continuare un mare coșmar, și anume reeditarea pactului Ribbentrop – Molotov. Au avut un coșmar prin prisma unirii, a asocierii Germaniei cu Rusia.
Germanii au jucat întotdeauna această carte și au jucat-o în special după al doilea război mondial. Iar mai ales în ultimii ani au jucat la două capete. Pentru că și ei, la rândul lor, au avut un coșmar, o înțelegere ruso–americană peste capul lor. De fapt, occidentul european a avut acest coșmar și este un coșmar care își are temeiuri, întrucât, în al doilea război mondial, Roosevelt s-a înțeles cu Stalin, iar apoi urmașii lui s-au înțeles cu același Stalin ca să distrugă imperiile coloniale europene. Stalin probabil din motive ideologice, americanii cu Roosevelt, Truman din motive pragmatice. Aveau și ei nevoie de piețe care erau ocupate de imperiile coloniale europene. Vezi idem situația de azi din Ucraina sau Taiwan. Și atunci a fost o splendidă înțelegere între cei doi adversari formali, cei mai importanți… sovieticii și americanii care au aranjat o ordine mondială pe seama și în detrimentul europenilor. Deci europenii știu acest lucru și de aceea îi sperie orice fel de înțelegere ruso–americană peste capul lor.
Astfel, americanii se sperie de o înțelegere ruso–germană, germanii de o întelegere americano–rusă fapt pentru care au jucat mereu la două capete. Respectiv, au încercat să învenineze relațiile dintre americani și rusi, iar, pe ușa din dos, să le spună rușilor… stați că noi suntem raționali și, nici o grijă cu sancțiunile, pentru că nu le vom aplica, ne facem doar că le aplicăm așa de ochii lumii. Precum în bancul acela, semnalizezi la dreapta și virezi la stânga politicii. Acum această temere este dusă la un nivel superior. Nu mai este vorba doar de o înțelegere germano-rusă, ci de înțelegerea Uniunii Europene cu Rusia. O Uniune Europeană care arată tot mai mult a Europa germană. Cel puțin în ultimele decenii, Germania a părăsit calea Germaniei europene pentru a reveni la calea Europei germane. Iar această Europă germană unită cu Rusia este o preocupare importantă a Americii. Peste aceste două preocupări există desigur și preocuparea cu adevărat principală, și anume a rivalității strategice între puterea bătrână de acuma, decadentă, obosită a SUA și puterea emergentă, în ascensiune, care este China. Și, pe viitor, chiar India. Deci, în acest moment, SUA duce un „război” cu Rusia, unul cu Uniunea Europeană și unul cu China. Și așa se explică faptul că politicile americane sunt în situația deloc întâmplătoare de a pune UE efectiv pe butuci. Adică, își doresc cântecul de lebădă al Europei.
Momentul este extrem de bun pentru americani, pentru că liderii europeni sunt slabi, foarte slabi. Ei sunt rezultatul, produsul finit al unei democrații care de multă vreme este bolnavă, care nu a mai scos de ceva timp la suprafață lideri importanți, de valoare, puternici, care să aibă viziune, să știe ce au de făcut, care să aibă caracter și competentă. Astfel avem un Macron – lipsit total de anvergura unui lider politic puternic și matur, el este mai mult un valet, un majordom de casă (al familiei Rothschild?), avem un Olf Scholz care este o umbră a unuia precum Kohl, un comerciant din Hamburg, un Boris Johnson – un aventurier și un iresponsabil, schimbat cu Liz Truss care vrea să pozeze în noua „doamnă de fier”, dar care nu este decât un carton presat cu multe fisuri de caracter și morale, și ne-a mai „fericit” Dumnezeu și cu Ursula de UE – care mai bine își vedea de cariera de medic ginecolog și de creșterea pruncilor. Constatăm deci că fiecare încearcă să facă niște jocuri la două capete, jocuri foarte periculoase, care nu știm cum se vor termina. Foarte riscante! Și s-ar putea că acela care încearcă să stea, cum se spune pe la noi, cu fundul în două luntrii, în doua bărci, să cadă între ele și să cadă în apă, adică așa cum este mai rău. Deocamdată, ceea ce constat, este că UE se duce în jos, adică războiul dintre SUA și UE se desfășoară în favoarea Americii… vezi și „duelul” între dolar și Euro, deși o Europă puternică este importanta ca aliat pentru SUA. Asta în condițiile în care, acum, principala competiție nu mai este între SUA și Europa, ci intre SUA și Rusia și mai ales cu Asia, cu China care vine puternic din spate. Iar dacă acum se împinge UE în război cu Rusia este evident că UE se va sufoca… Iar la iarnă vom îngheța cu toții la propriu! Pe de altă parte, această politică războinică nu a făcut altceva decât să împingă Rusia spre China, ceea ce destabilizează raporturile euro-atlantice și euro-asiatice. Ceea ce este rău… foarte rău! Este un joc de șah politic cu rezultate și consecințe imprevizibile… mai ales că rușii se pricep cel mai bine la acest „sport”.
Lasă un răspuns