Într-un recent articol, întitulat ,,Dilemă mare! Secui? Maghiari? Secui-maghiari? Ori maghiari-secui? Numai Dumnezeu ştie!”, am vorbit despre zăpăceala totală ce i-a cuprins pe cei ce urmau să fie recenzaţi în această zonă geografică a ţării, cunoscută, tradiţional, cu denumirea de ,,secuime”, mai nou ,,ţinutul autonom secuiesc”. Partidele politice, întemeiate pe criterii etnice, organizaţiile obşteşti, constituite tot pe aceleaşi criterii, ca şi presa de limbă maghiară, precum şi ,,bisericile istorice” au susţinut, în perioada premerătoare recensământului, o susţinută campanie de lămurire a celor ce urmau să fie recenzaţi. Numai că aceste indicaţii se băteau cap în cap! Unii le-au cerut să se declare ,,secui”, alţii, să se declare ,,maghiari”,,,maghiari-secui”, ori ,,secui-maghiari”
Datorită acestei zăpăceli, s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat: au dipărut secuii!!! Acum, jale mare! Trădare! Trădare! Trădare! De trei ori trădare! ,,Poporul secuiesc”, după datele recensământului, nu mai există!!! Ce va fi? Semnele de întrebare sunt mari. Unii abia acum încep să se dumirească şi încep să arate cu degetul spre cei vinovaţi. Cine sunt aceştia? ,,Preşedintele CNS(Consiliul Naţional Secuiesc) Izsak Blazs, bisericile, presa locală scrisă şi electronică”. Prin toţi aceştia ,,secuii au fost îndemnaţi să-şi nege identitatea lor maghiaro-secuiască”. Iar propaganda lor ,,a fost bazată pe minciuni şi a indus grav în eroare nu doar secuimea ci şi opinia publică în general”
,,Cea mai mare înşelătorie a recensământului din 2011, din România, este radierea din statistici a poporului secuiesc. Recensământul era singura ocazie prin care poporul secuiesc pornit pe calea autodeterminării se putea prezenta – în statistici – în faţa puterii române şi a Europei. Secuii vor fi incluşi în categoria etnicilor maghiari. Cel mai important şi mai palpabil rezultat al acestei propagande ruşinoase este radierea statistică a poporului secuiesc, a unei comunităţi itorice milenare”!
Aşa se află scris în Declaraţia Consiliului Seuiesc din scaunul Giurgeului(Gheorgheni).
Dihonia este mare acum. Şi-a băgat dracul coada! Fiindcă nu se mai poate un ,,ţinut secuiesc” fără secui! Mai ales acum, când mulţi dintre propagandiştii autonomiei secuieşti îşi legau speranţele taman de recentul recensământ. Era ,,singura ocazie prin care poporul secuiesc se putea prezenta în faţa puterii române”.S-au abţinut să spună ,,de ocupaţie”, aşa cum se scrie în unele publicaţii de limbă maghiară.
Să se prezinte, desigur, spre a-şi cere dreptul la autodeterminare! Cum să te autodetermini şi să devi autonom, când nu ai cu cine! Când lipseşte ,,poporul secuiesc, o comunitate istorică milenară”! Bieţii de ei! ,,Poporul secuiesc” – dacă a existat vreodată ca popor – ei nu au depăşit niciodată nici dimensiunile, nici caracteristicile unui grup etnic – a dispărut demult, prin veacurile trecute, atunci când a fost în totalitate maghiarizat, pierzându-şi limba, portul, credinţa. Şi-au mai păstrat,vag, doar unele obiceiuri străvechi, de origine păgână, de care îşi aduc aminte doar când îi apucă melancolia, la un pahar de palincă. Fiind un grup etnic destul de redus numeric, a fost uşor de deznaţionalizat şi maghiarizat.
Nu au fost secuii un caz izolat de maghiarizare. Toate poporele cu care ungurii au intrat în contact, de-a lungul istoriei: românii, slovacii, slovenii, croaţii, sârbii, nemţii etc. au fost maghiarizate, într-o mai mare sau mai mică măsută. Fiindcă, vorba lui Eminescu, în goana lor după a maghiariza tot ce le-a ieşit în cale, au fost gata ,,să maghiarizeze până şi pietrele”!
Adevărat este însă că secuii au păţit-o cel mai rău dintre toţi. Nu au mai rămas chiar cu nimic din ce a fost a lor. Acum au reînviat(a se citi: au scornit!) ,,vechea scriere secuiască” – runicele! Au aşezat pe tăbliţele indicatoare cu numele localităţilor ,,secuieşti”şi denumirile acestora cu ,,scrierea runică”, un fel de semne ce ne duc cu gândul înspre vechea scriere cuneiformă a vechilor popoare orientale.
Nu demult, l-am întrebat pe un locuitor din comuna Ditrău, care se afla, întâmplător, lângă o astfel de tablă, dacă ştie ce scrie acolo? Răspunsul: ,,hat, ştie dracu”! ,,Se spune că e vechea scriere secuiască”, i-am spus. ,,La dracu, au bolunzit toţi domnii ăştia şi ne bolunzesc şi pe noi”!, mi-a răspuns, dând din mână a lehamite, întorcându-mi spatele.
Recentele întâmplări petrecute pe la lotul naţional de hochei, ne dovedesc că secui există, maghiarizaţi desigur. Totuşi ei îşi revedică etnia secuiască. Juniorii lotului naţional, cei care l-au bătut pe singurul român din loc, şi-au revedicat cu toţii etnia lor secuiască! Evenimentul a fost dar repede uitării, mai marii hocheiului românesc declarând că ,,i s-a dat prea mare amploare unui fapt banal”!
A urmat, repede, însă un alt ,,fapt banal”: meciul de hochei cu repezentativa Ungariei, când toată lumea a cântat în gura mare imnul Ungariei, în timp ce la intonarea Imnului României, toată lumea a tăciut mâlc! Au cântat doar difuzoarele!
Şi acestei ,,întâmplări”, adică tot unui ,,fapt banal”, i s-a acordat prea multă atenţie. Fiindcă, în fond, ,,spectatorii nu au huiduit – asta mai trebuia! – nu au scandat trivialităţi…Nu înţeleg de ce se face atâta caz”. Aşa a spus unul unul dintre membrii formaţiei de hochei din Miercurea Ciuc, tânărul internaţional Becze Tihamer, într-un inteviu acordat presei de limbă maghiară. După care a continuat: ,,Ţinutul Secuiesc, nu România, a învins Ungaria cu 4-1. Românii nu au nici o legătură cu naţioala de hochei”! Cu alte cuvinte ,,naţionala de hochei” nu mai e a României, ci este ,,naţionala ţinutului secuiesc”!!!
Nu s-a sfârşit însă discuţia aici, fiindcă a intervenit şi actualul preşedinte al Federaţiei Române de Hochei, Barna Tanczos: ,,O să plec cu toţi jucătorii din România, ca să fie toată lumea mulţumită şi voi să jucaţi în Liga H! Încet, încet o să plece toţi din ţara asta minuată”(Ce idee minunată!)! Ăsta da, preşedinte de federaţie!
În concluzie, statistic, din datele recensământului, o fi dispărut ,,poporul secuiesc”. Însă, cu secui ori fără secui, ,,ţinutul secuiesc” există de facto! Structurile teritoriale, paralele celor prevăzute de Constituţia României; organismele create la nivelul acestora, care acţionează independent şi nu se mai supun autorităţilor de stat române; uriaşele suprafeţe de teren, adică o bună parte a Carpaţilor româneşti, nu mai sunt ai României, ci au devenit proprietăţi private, ale unor societăţi constituite în afara legilor ţării, având în spate organizaţii străine, sunt realităţi pe care surzenia din urechi şi orbul găinilor din ochii guvernaţilor de ieri, dar mai ales de azi, îi fac să nu vadă nimic, să nu audă şi să nu ştie ce se întâmplă în ţara asta. Ca atare, iată unde s-a ajuns!
Lasă un răspuns