9 mai, Ziua Victoriei, a devenit cea mai importantă sărbătoare a Federației Ruse, ține să sublinieze președintele Vladimir Putin, iar această ierarhizare are în vedere nu numai contribuția decisivă a țării la înfrângerea celui de al treilea Reich, ci și poziția ei de prim ordin și influența Rusiei în viața internațională. Comentatorii occidentali se întreabă de ce acordă Rusia de azi o atât de mare importanță rememorării momentului istoric al celui de al Doilea Război Mondial și, după instaurarea păcii, al creării lumii postbelice pe fundamentul ONU, care a apărut ca urmare a înțelegerilor dintre „cei trei mari” (SUA, URSS, Marea Britanie).
Evenimentele istorice de acum opt decenii au, pentru Moscova, puternice rezonanțe contemporane. Oamenii politici și politologii rusi extrag mereu învățăminte din cel mai devastator război din istorie și din pacea instaurată dupa victorie prin care s-a structurat echilibrul planetar de securitate care se perpetuează și în zilele noastre. Lecțiile istoriei, se apreciază la Moscova, se dovedesc de o actualitate și de o utilitate evidentă și astăzi, în contextul încercărilor făcute în Occident pentru o noua ordine internațională, unipolară și bazată pe „noi reguli”. Dar cine să stabilească aceste reguli?- se întreabă comentatorii rusi. Proiectatul summit al democrațiilor, cu participare selectivă, pe care îl preconizează președintele american Biden?
Într-un articol apărut sub egida Centrului Carnegie din Moscova, Dmitri Trenin și Aleksei Kolesnikov detaliază performanța experienței “unice și inimitabile” a coaliției sovieto-americano-britanice din timpul războiului, care rămâne și astăzi un izvor de inspirație. Atunci, în fața pericolului unui „inamic mortal”, lăsând deoparte confruntările și rivalitățile antagoniste dintre ele, dincolo de considerentele ideologice și pornind de la realitățile geopolitice, Moscova, Washingtonul și Londra și-au unit forțele pentru a înfrunta pericolul, ca aliați loiali. Și, în ciuda intereselor și convingerilor lor conflictuale, încă de la începutul războiului, în 1941 si 1942, au elaborat planuri pentru edificarea unei noi ordini mondiale după instaurarea păcii, materializate în Carta Atlanticului.
Dar, așa cum remarca Stalin la banchetul final al Conferinteide la Yalta, din februarie 1945, dacă în timpul razboiului nu a fost dificilă menținerea unității pâna la înfrângerea inamicului comun, sarcina dificilă a apărut după război, când interesele diferite au produs divizarea aliaților.
Rememorând acea perioadă, cei doi politologi rusi de la Carnegie Center enumeră izbucnirea războiului rece si propunerile Moscovei de creare a unui sistem de securitate colectivă (mergând până la disponibilitatea Rusiei de a intra în NATO, anunțată public de președintele Putin într-un interviu acordat BBC în martie 2000). Însă Washingtonul, continuă autorii rusi, a preferat să acționeze pentru un sistem internațional condus de SUA, la care președintele Putin a reacționat, în cuvântarea sa de la Munchen din februarie 2007, criticând o lume unipolară având Statele Unite ca hegemon. Nici terorismul internațional, nici pandemia covid, nici alte mari sfidări la adresa întregii umanități, nu au reușit să duca la refacerea relațiilor de conlucrare între marile puteri. Aceste relații s-au degradat continuu, tendință accentuată după instalarea la Casa Albă a președintelui Biden.
Ca urmare, ideea unei „mari înțelegeri” intre Rusia și SUA, intre Rusia și Vestul transatlantic, apare astăzi ca o “pura utopie”, chiar daca există oportunități practice de cooperare – prevenirea unei confruntării militare, garantarea stabilității strategice, neproliferarea nucleară, cooperarea în domeniul schimbărilor climatice, eforturile antipandemie, lupta împotriva terorismului etc.
Un parteneriat stabil intre Rusia și SUA nu este de așteptat într-un viitor previzibil, apreciază politologii de la Carnegie Center. O evoluție salutară în acest sens, adaugă ei, ar putea apărea doar ca urmare a unor „schimbări majore în politicile interne ale uneia sau ale ambelor părți”, dar pentru moment nu există indicii în această privință.
În aceste condiții, Moscova pledează, prin politica sa externa, pentru multilateralism și respingerea tendințelor hegemoniste, pentru rolul deosebit al marilor puteri în viața internațională, deziderate care s-au materializat și în propunerea Rusiei de întrunire a unui summit al celor cinci mari puteri membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU.
Lasă un răspuns