Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi mi-a atras atenția încă de pe când am văzut-o în cărțile de istorie. Apoi am văzut-o în realitate. Are o fațadă traforată alambicat în piatră ce pare „încondeiată” ca un ou de Paște. Ea este celebră nu doar pentru frumuseţea exterioară (se spune că ar fi fost și poleită cu aur pe vremuri), ci şi pentru faptul că adăposteşte mormintele a doi domnitori cunoscuţi ai Moldovei şi României unite: Dimitrie Cantemir – Prințul Luminilor şi Alexandru Ioan Cuza – Domnitorul Unirii Principatelor Române din 1859. Povestea mormântului lui Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) existent la Trei Ierarhi este următoarea: se ştie că domnitorul moldovean s-a refugiat din ţara sa natală (Moldova) în Rusia, după ce a pierdut lupta împotriva otomanilor, prin bătălia de la Stănileşti (1711), în care a fost aliat cu rușii. În Rusia, Dimitrie Cantemir a mai trăit încă 12 ani, decedând în 1723 în localitatea Dmitrovsk. Se cunoaşte că a fost înmormântat în Biserica Nikolski din Moscova (care fusese ridicată de domnitor). Numai că aceasta a fost demolată odată ce s-a construit metroul din Moscova. Dar autorităţile bolşevice ruseşti, într-un gest de bunăvoinţă inexplicabil, socotesc de cuviinţă să ofere României rămăşiţele pământeşti ale domnitorului Cantemir. Tot în acelaşi an, osemintele ce au călătorit pe mare, la bordul vaporului Principesa Maria, de la Odessa, au fost depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Aducerea osemintelor lui Dimitrie Cantemir de la Odessa, cu vaporul Principesa Maria la 15 iunie 1935, a înlesnit și o premieră în istoria relațiilor dintre București și Moscova. Relațiile diplomatice dintre România și URSS erau întrerupte din 13 ianuarie 1918, pe stil vechi. Atunci membrii Legației și ai tuturor instituțiilor românești din URSS au fost expulzați. Din acel moment timp de 16 ani între România și Rusia a fost un fel de Război rece local. Reluarea relațiilor diplomatice din 1934 a creat un climat benefic pentru o serie de premiere. Una a fost organizarea primei excursii a unui grup de turiști români în Uniunea Sovietică. Alta a fost intrarea primei nave românești în Portul Odessa și șederea echipajului în oraș și prin asta în URSS timp de două zile. Cea mai importantă a fost aducerea osemintelor domnitorului Dimitrie Cantemir în țară.
Dimitrie Cantemir, cărturar şi domn al Moldovei, a murit la nici 50 de ani, în 1723, şi a fost înmormântat la Moscova, într-o biserică pe care o ctitorise înainte de refugierea sa din ţară (Biserica „Sf. Constantin şi Elena”). A fost un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. La peste 200 de ani distanţă, în 1935, rămăşiţele sale au fost aduse în ţară, iar cronicarul îşi găseşte odihna veşnică la Iaşi. Cărturarul Dimitrie Cantemir, fiu al domnului Moldovei Constantin Cantemir, a ocupat tronul Moldovei în două rânduri, respectiv martie-aprilie 1693, când avea doar 30 de ani, şi între 1710 şi 1711. Din această calitate, a încercat să recâştige independenţa Moldovei faţă de Imperiul Otoman, folosindu-se de ajutorul vecinilor de la Răsărit, încheind în acest sens o alianţă cu Petru I al Rusiei. După bătălia de la Stănileşti, din anul 1711, soldată cu înfrângerea armatelor ruso-moldovene, Dimitrie Cantemir a primit protecţia Rusiei, devenind consilierul ţarului Petru I. Cantemir a avut preocupări dintre cele mai diverse, în domeniul filozofiei, geografiei, istoriei, enciclopediei, dar a fost şi un important etnograf, lingvist, muzicolog şi chiar compozitor. Una dintre lucrările sale de căpătâi s-a numit „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii. „Dorul nestins de ţară a fost luminat de satisfacţiile realizărilor obţinute pe plan ştiinţific şi literar, nerenunţând nici o clipă Ia idealul său de a-şi vedea ţara eliberată de sub turci. Va înlocui spada cu condeiul, pentru a face cunoscută întregii Europe savante imaginea pământului strămoşesc, originea latină a poporului român, soarta vitregă a acestui neam, încălcat veacuri de-a rândul de cotropitori.
Personalitate prodigioasă, poliglot, comparabil cu umaniştii Renaşterii, în anii cât a trăit în Rusia, până la moarte, a scris principalele sale opere”, scria regretatul muzeograf vrâncean Maria Mihăilescu, în lucrarea „Cronica Vrancei”. Meritul deosebit pentru repatrierea osemintelor lui Cantemir l-a avut marele istoric Nicolae Iorga. În arhivele cercetate de muzeograful Maria Mihăilescu sunt redate onorurile cu care autorităţile vremii au întâmpinat peste tot prin locurile prin care a trecut cortegiul, de la primirea la debarcaderul din Constanţa, trecerea lui prin Buzău, Râmnicu Sărat, Focşani, Bîrlad, Vaslui şi Iaşi. Cortegiul funerar a străbătut şapte oraşe. Astfel, în duminica de 16 iunie, la Constanţa, la coborârea rămăşiţelor s-au tras salve de tun, clopotele bisericilor din oraş au răsunat mai mult ca oricând, iar muzicile militare au cântat rugăciunile după datină. După serviciul divin, coşciugul a fost învăluit în tricolorul naţional şi depus pe afet de tun de membrii Guvernului şi reprezentanţii Parlamentului. „Cortegiul – care va fi deschis şi închis de către un pluton de cavalerie şi încadrat de jandarmi – va porni la gară în ordinea următoare: Clerul cu Episcopul în frunte, afetul de tun cu patru ofiţeri superiori la panglici, reprezentanţii M S. Regelui, reprezentanţii Guvernului şi Parlamentului, autorităţile civile şi militare. Pe tot parcursul de la debarcader la gară vor fi înşirate şcoalele din oraş şi trupele din garnizoană, cari, la trecerea cortegiului, vor da onorurile. În tot acest timp clopotele vor suna, iar muzicele vor cânta. La gară, coşciugul va fi ridicat de pe afet şi aşezat in vagonul mortuar de reprezentanţii armatei şi autorităţilor civile. În drum spre laşi, vagonul va fi însoţit de preoţi şi de o gardă militară de onoare”, se arată în telegramele trimise prefecturilor de Ministerul de Interne. De menţionat că la fiecare trecere a cortegiului prin gările din oraşele amintite, autorităţile locale civile au primit ca sarcină să poarte ca ţinută obligatorie jachetă, pălărie înaltă şi mănuşi albe, iar elevii de la şcoli să poate ţinuta de ceremonie albă, gările fiind pavoazate cu drapelul naţional în doliu. Odată ajuns la Iaşi, coşciugul a fost ridicat de profesorii Universităţii din capitala Moldovei, care au stat de gardă în timpul prohodului, slujba fiind oficiată chiar de către Mitropolitul Nicodim. Printre personalităţile care au participat la ritualul de reînhumare s-au regăsit Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine al României, Ion Nistor, generalul Nicolae Uică, Nicolae Iorga, dr. Constantin Angelescu, Mihail Semionovici Ostrovski, generalul Paul Anghelescu, Savel Rădulescu, Nicolae Raicovicianu. Ca fapt divers, documentele arată că groapa pentru reînhumare a fost făcută de serviciul de arhitectură al Comisiei Monumentelor Istorice. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: „Aici, întors din lunga şi pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea ţării sale, odihneşte Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”. Un monument al domnitorului Dimitrie Cantemir va fi fost inaugurat la Moscova în anul 2017, în amintirea acelei epoci de mult apuse. Să îi purtăm o amintire pioasă celui de a fost comparat cu personalitățile Renașterii italiene, prin complexitatea studiilor sale. Cărturar de formație enciclopedică, Dimitrie Cantemir, este cel mai important promotor al umanismului și preiluminismului românesc din secolele XVII-XVIII.
