După datele cele mai recente din 2025 (bazate pe cifra de afaceri din apărare pentru 2024, conform Defense News Top 100), iată cei mai mari producători americani de armament, strict pe venituri din sectorul defense: 1. Lockheed Martin – aproximativ 68,4 miliarde dolari (face F-35, rachete, sisteme spațiale); 2. RTX (fost Raytheon) – cam 43,5 miliarde dolari (face rachete Patriot, radare, electronice); 3. Northrop Grumman – 36,6 miliarde dolari (face bombardiere B-21, drone, cyber); 4. General Dynamics – 36,5 miliarde dolari (face tancuri Abrams, submarine, IT militar); 5. Boeing Defense – 31,8 miliarde dolari (face avioane militare, elicoptere, sateliți). Toate cele cinci companii sunt listate la bursă, adică au capital deschis și acțiunile lor sunt tranzacționate public. Niciuna nu e cu capital privat pur, cum este Carlyle). Apropos de Carlyle… „The Carlyle Group este unul dintre cele mai mari fonduri de investiții din lume, specializat în private equity, infrastructură, energie, credit privat și real estate. Grupul a fost fondat în 1987, în Statele Unite, și are sediul central la Washington, D.C. În România, The Carlyle Group este cunoscut mai ales pentru investițiile din sectorul energetic, în special în gazele din Marea Neagră.”. Carlyle Group a fost înființat de către David Rubenstein. Care i-a dat bursa de studii lui Burduja!
Să ne întoarcem la cei mai mari producători de armament din SUA (și din lume). 1. Lockheed Martin (LMT). Cel mai mare acționar: State Street Corporation – cam 33.67 milioane acțiuni, adică 14.63 la sută. Urmează Vanguard Group (9.25 la sută), BlackRock (7.7 la sută), plus Charles Schwab (fără legătură cu fostul șef de la Davos) și Morgan Stanley. Practic, fondurile index domină. 2. RTX (fost Raytheon). Vanguard Group – peste 124 milioane acțiuni, vreo 9.31 la sută. După el: BlackRock (7.82 la sută), State Street (6.85 la sută), Capital Research și alții. 3. Northrop Grumman (NOC). Vanguard Group e în frunte – 13.74 milioane acțiuni, 9.68 la sută. Aproape la egal: State Street (9.31 la sută), apoi Capital International (8.09 la sută), BlackRock (7.31 la sută). Super-concentrat pe Vanguard și State Street. 4. General Dynamics (GD) Cel mai mare: Longview Asset Management – 27 milioane acțiuni, 10.01 la sută. Urmează Vanguard (9.16 la sută), BlackRock (6.56 la sută), Newport Trust și State Street. 5. Boeing (BA). Vanguard Group conduce clar – 70.99 milioane acțiuni, 9.04 la sută. După: BlackRock (6.87 la sută), State Street (cam 4.7-5 la sută), plus alții ca FMR sau Capital. Insiderii au puțin, sub 1 la sută.
La toate cinci puncte vezi aceiași „giganți” – Vanguard, BlackRock, State Street – care controlează prin fonduri ETF și index. Datorită pozițiilor în consiliile de administrație, obținute în urma numărului mare de acțiuni, controlează, practic, industria de armament americană. Influența reală vine din voturi masive (ca acționari pasivi), nu din scaune în consiliu. Big Three controlează cam 20-30 la sută din voturi la fiecare din cele cinci companii (prin ETF-uri și index). Asta înseamnă că, dacă se unesc pe o temă – inclusiv direcții strategice – pot forța managementul să asculte. Asta e varianta oficiala. În realitate, nimeni nu ajunge într-un post de conducere în aceste companii „publice” fără binecuvântarea celor mai mari acțiunari. Ghiciți cine sunt ei! Sistemul e subtil: ei nu conduc la vedere, dar pot „șantaja” cu votul. Și da, e real, nu conspirație – e legal, transparent și nimeni nu-l oprește. Și e real. Ce sa vezi, în 2023-2024, BlackRock și Vanguard au votat împreună la Lockheed și Northrop pentru reducerea emisiilor de carbon – și managementul a trebuit să aloce bani în „tehnologii verzi” în loc de armament pur.
Nu e conspirație, e „doar capitalism” : cine are peste 25 la sută din voturi, are voce. Bondurile emise de Uniunea Europeană pentru strângerea de capital, în vederea achiziționării de armament pentru „armata europeană” sunt interesante pentru the big three, ar investi în ele la foc automat. Bondurile UE pentru apărare (gen „European Defence Bonds” sau joint borrowing pentru military spending sunt super-atractive pentru Big Three – BlackRock, Vanguard, State Street. Din 2025 încoace, UE a început să emită sau să planifice bonduri comune pentru apărare (sute de miliarde euro, ca să acopere creșterea cheltuielilor NATO și reînarmarea). Deocamdată nu sunt masive, ca NextGenerationEU (alta unealta de control total), dar cererea e mare: prima emisiune „defense-aligned” din august 2025 a avut ordine de peste 2,8 miliarde euro. BlackRock e cel mai activ – au lansat ETF-uri dedicate „European Defence” (gen iShares Europe Defence UCITS ETF), care investesc în companii de armament european, dar și în bonduri guvernamentale legate de securitate. Varianta oficiala e ca ei văd asta ca pe o oportunitate: bonduri sigure (rating înalt, garantate UE), cu yield bun din cauza riscului geopolitic. Au zis public că favorizează bonduri europene peste cele americane, mai ales cu creșterea cheltuielilor cu „apărarea”! Vanguard și State Street sunt mai pasivi, dar totuși: ei dețin o căruță de bonduri guvernamentale UE (prin fonduri index de fixed income), și cu apetitul pieței pentru „defense bonds” (ca să finanțeze armament fără să crească datoria națională) sunt hiper-interesate: mai ales că sunt low-risk, diversifică portofoliul și aduc randament. State Street are chiar „vision” ETFs pe defense european, deci clar văd potențial. Pe scurt: da, ar investi – nu din „conspirație”, ci pentru că e profitabil, sigur și aliniat cu trendul global de securitate. Când UE va emite mai mult în 2026, Big Three vor fi primii la coadă!
Așadar, practic, the big three câștigă din două părți. Câștigă și ca acționari, destul de importanți în industria de armament americană, care e în acest moment cea mai puternică la nivel global, dar și prin câștigările de la Uniunea Europeană, prin bondurile Uniunii – ideea Ursulei. Deci, the big three câștigă din două părți. Câștigă și ca acționari importanți în industria de armament americană, care e în acest moment cea mai puternică la nivel global, și de la Uniunea Europeană, prin bondurile Uniunii pentru care primesc și dobândă. Din partea americană fac bani prin acțiuni în Lockheed, RTX, Northrop etc., că au sute de miliarde expuși în Defense. Când SUA crește bugetul militar (cum e acum, adevărate recorduri în 2026), industria de armament face profit mare, dividendele urcă, ETF-urile lor cresc, și ei iau fee-uri + apreciere. Pe scurt: mai multă tensiune globală = mai mult armament = mai mult câștig pasiv. Pe Europa: nu dețin direct „EU defense bonds” (gen bonduri comune UE pentru armament), dar investesc masiv în bonduri suverane UE (Germania, Franța etc.) și în ETF-uri specializate pe defense european (BlackRock cu iShares Europe Defence, State Street cu SPDR Europe Defense Vision). Când UE pompează bani în apărare (Readiness 2030, sute de miliarde), bondurile astea devin atractive – yield bun, risc scăzut, și ei intră prin fixed income funds. Plus, cand UE emite mai mult pentru armament, prețurile bondurilor urcă, portofoliile lor câștigă. Cei trei mari câștigă din ambele piețe. Din SUA ca „furnizor principal”, din UE „client nou” – totul prin indexuri și bonduri, fără să producă nimic. Normal, asta se numește a fi „business smart”.
Așa că nu e vorba despre conspirație, că deja e pe față. Conspirația înseamnă ca se dezvăluie ceva ascuns. Aici nu e nimic ascuns, că totul e pe față. Deci nu e conspirație, asta e realitatea imediată! Practic, Big Three câștigă din banii guvernamentali ai SUA dar și ai UE, indirect. În SUA: bugetul Pentagonului (peste 900 miliarde dolari anual) ajunge la Lockheed, RTX etc. – ei fac profit, acțiunile urcă, Vanguard/BlackRock/State Street iau dividende + apreciere. În UE: când statele membre (Germania, Franța, Polonia etc.) pompează miliarde în apărare (prin bonduri UE sau bugete naționale), banii ajung la companii europene (Rheinmetall, Thales etc.) sau chiar la americane unde Big Three dețin acțiuni sau bonduri legate. Banii publici din ambele părți – SUA producător, UE cumpărător se transformă în profit pentru ei, prin investiții pasive. E un lanț: taxe din banii cetățenilor merg pe contracte de înarmare, care înseamnă profit, care se transforma în dividende. Adică bani grămadă pentru Big Three. Mai mult, în momentul în care tensiunile globale cresc, din „motive politice” statele strâng mai mulți bani de la populație prin taxe și impozite și redirecționează banii pentru cumpărarea de armament, Big Three câștigă. Dacă guvernele nu au bani, ii împrumută prin emisia de bonduri sau de la banci. Indiferent de scenariu, ca vorbim despre taxe sau datorie, banii publici se transformă în câștig pasiv pentru BlackRock, Vanguard și State Street. E un sistem rotativ: frica geopolitică duce la cheltuieli publice, ce înseamnă profit pentru Big Three. Și, ce sa vezi, BlackRock, Vanguard și State Street dețin acțiuni mari la JPMorgan, Bank of America, Citigroup, Deutsche Bank, BNP Paribas etc. (da, din fiecare). Iar când băncile fac profit din dobânzi la împrumuturile statelor (bonduri guvernamentale), din comisioane la tranzacții de armament sau din finanțarea companiilor de apărare – the big three câștigă și din dividendele băncilor! Asta ca să înțelegeți de ce va fi mereu nevoie de războaie. Și de ce nici războiul din Iran nu se va termina repede! Pe lângă faptul ca din pricina războiului, prețul petrolului creste. Și, ce sa vezi, „Big Three” dețin participații semnificative în giganți precum ExxonMobil, Chevron Corporation, ConocoPhillips! Și fiecare dintre cele trei este printre cei mai mari trei-cinci acționari ai acestor companii…
