Pe 8 martie a.c., în prezența unui numeros public Galeria Brăteanu a găzduit vernisajul expoziției colective „AXIS OF BLOOM’’. Costin Brăteanu, curatorul expoziției împreună cu Ileana Ciobanu Ioanovici, au propus participanților la vernisaj, un experiment ludic prin care să transforme expoziția într-un organism viu, în continuă expansiune. Am plăsmuit acest joc având ca premisă ideea că lucrările artistice sunt opere deschise interpretărilor. Ele prind viață în dialogul cu privitorul, inocent sau inițiat, pentru că însăși structura operei permite o multitudine de perspective, fără ca vreuna să o anuleze pe cealaltă. Participanții la acest vernisaj sunt invitați să propună un titlul uneia dintre lucrările expuse, asadar să traducă limbajul vizual într-unul textual. Interpretul nu mai este un simplu privitor, ci un co-creator al lucrării expuse. Titlurile, pe măsură ce sunt create, vor fi expuse lângă lucrare. Asfel, vizitatorii vor vedea nu doar obiectul de artă, ci și straturile de semnificație adăugate prin ekphrasis-urile scrise sau alese de dumneavoastră, în baza codului cultural personal. În sprijinul demersului nostru care se întemeiază pe relaţia dintre cuvânt şi imagine, vă propunem să aruncăm o privire asupra titlurilor tablourilor lui Paul Klee, un „reper absolut al plasticii moderne”.
De un real folos ne este lectura unui capitol al cății fiului său Felix, dedicat prezentării temelor creaţiei ilustrului tată: Teatrul şi muzica, Animalul, Umor şi filozofie, Peisajul, Fizionomie, Arhitectură, Războiul şi dezastrul. Autorul operează o mică selecție din care spicuim câteva titluri pentru a ilustra diversele modalități prin care Paul Klee pune în acord tematică tablourilor cu titlurile cu acestora.
Dintre cele peste cinci sute de titluri care aveau ca temă teatrul, măştile şi muzica ne atrag atenția: Violonist bătrân, Pianistul în mizerie, Pianul literar, Doi acrobaţi pe scara inimii, Danseză, monstrule, după cântecul meu blând, Bim, tunet de clopot etc.
Dintre cele şapte sute de titluri catalogate care se referă la animale alegem: Un câine insultă nişte oameni săraci, Peştii se răscoală împotriva pescarilor, Motanul cu ouă, Animalul fără ruşine, O vulpe tânără ar dori să zboare, Câinedrac cu şase picioare, Piei din faţa mea, melcule!, Om şi animl, sfârşind împreună, Ajutor! Şarpele este aici! Nu pot!, Acum iei ciomege, câine!, Un motan în chip de taur, Şarpele biblic puţin după blestem etc.
Despre umor şi concepţia de viaţă şapte sute cinzeci de tiltluri de tablouri: Doi bărbaţi, presupunând unul despre celălalt că se află într-un post mai mare, se întâlnesc, Spiritualizare prin primitivism, Un spirit matern urmăreşte cu grijă prima ieşire a unui spirit filial, Nenăscutul este integrat viitorului său, Lumea aceasta şi aceea unite, Un ochi care vede, celălalt care simte, Un copil de negru nu înţelege zăpada, Un lacăt merge noaptea să se plimbe, Iubea din suflet un bandit, Simplex îl vizitează pe complex etc.
Alte tablouri sunt dedicate peisajului, fizionomiei, arhitecturii, războiului şi dezastrelor: Întindere verde, Peisajul la început, Grădină botanică, secţia de plante filiforme etc.; Cristalizare fizionomică, Fizionomia unui vis, Îl roade, Simte că e urmărit, Şi ce daca vine pe urmă?, Pe vremea aceea aveam şanse, Dispărut, dar nu fără urme, Ce văd ăia la mine?, Gras şi princiar, Comic şi totuşi maiestuos, Un caracter devine dur, Indisponibilă pentru asta! etc.; Mişcarea sălilor gotice, Clădiri laice cu legături sus, Arhitectură transparent-structurală, Arhitectură galben violet de cuburi în trepte, Oraş pe două coline,., Oraş portuar întărit, Ceva fără compoziţie în spaţiu etc.; Teren lovit, Teama vapoarelor, Om şi animal sfârşind împreună, Şters de pe listă, Locul unui incendiu, Moartea pe câmpul de luptă, Port militar etc.
Observăm din enumerarea titlurilor de mai sus câteva caracteristici ale structurii lor lingvistice. Klee, în majoritatea cazurilor preferă folosirea sintagmelor, Violonist bătrân, Pianul literar, Cristalizare fizionomică etc., exprimării printr-un singur cuvânt, cazuri izolate precum Proiect, Regie, Giuvaeruri, Rotaţie. Unele titluri au caracter descriptiv, recurgând adesea la elipsă – procedeu specific limbajului poetic, exprimării ambigue: Întindere verde, Arhitectură galben violet de cuburi în trepte, Simte că e urmărit etc.), Altele sunt narative: Un lacăt merge noaptea să se plimbe, Iubea din suflet un bandit etc. Klee recurge la figuri de stili, metafora, Doi acrobaţi pe scara inimii, sau personificarea, Teama vapoarelor, la ironie, Gras şi princiar și la asurd, Motanul cu ouă etc. Nu lipsesc construcţiile imperative şi interogative, situaţii de comunicare în care emiţătorul este situat în afara taboului şi receptorul în structura acestuia (Piei din faţa mea, melcule!) sau emiţătorul din spaţiul tabloului se adresează privitorului-receptor din spaţiul exterior ( Ce văd ăia la mine? )
Klee, Pictorul-Poet, în căutarea sa constantă şi asiduă de a reuni pe pânză pictura, poezia, muzica şi arhitectura „s-a străduit cu pasiune să comunice incomprehensibilul. El a încercat să ducă privitorul dincolo de conceptul lexical, dincolo de ideea că lumea reală este ceea ce vedem şi să atragă atenţia celor care priveau lucrările lui că viaţa e plină de mistere. Realul pentru artist îl constituia universul autoexprimării în artă, iar semnele şi simbolurile pictate de el erau o palidă imagine a ceea ce simţea că ar fi natura adevărată dar tainică a lumii. Misiunea sa, pe care veşnic o propovăduia, a fost aceea de a face vizibil ceea ce este invizibil pentru cei mai mulţi dintre noi (…)”. Cu ocazia vernisării expoziției „Axis of Bloom” iubitorii artelor vizuale au fost invitați să participe la un experiment în care artiștii să devină ei înșiși receptori împreună cu publicul.
A consemnat Ileana Ciobanu Ioanovici
