Peștera Bătrânului (sau Peștera Bătrână) este mai puțin cunoscută fiind situată în apropierea localității Șuncuiuș, din Munții Apuseni (jud. Bihor), în versantul nord-estic al Dealului Crucii (724 metri), la extremitatea dinspre aval a unei văi oarbe (Valea Peştireului) şi se dezvoltă în platoul carstic Imaşul Bătrânului. Altitudinea de amplasare a peșterii este de 575 metri. Peștera se află într-un masiv calcaros, având galerii ornate frumos cu stalactite, cu o lungime totală a peșterii de 1,5 kilometri. Este considerată a fi una din peșterile „școală” ale speologiei românești. De-a lungul timpului, sute de tineri temerari au făcut aici primii lor pași în speologie. Prima explorare şi descriere a peşterii pare să fi fost făcută de J. Czaran (1905), după care a fost citată de E. Bokor (1921) şi R. Jeannel et E. Racovitza (1929). Ulterior, ea a făcut obiectul mai multor investigaţii speologice a căror rezultate au fost publicate de I. Viehmann, C. Pleşa şi T. Rusu (1964), de M. Bleahu şi colab., 1976 şi L. Vălenaş şi Gh. Drîmba (1978). Cursul de apă care intră în peșteră la baza unui perete de stâncă, a format o cavitate subterană ca un adevărat labirint.
Acest pârâu iese din nou la suprafață, prin peștera de la Vadu Crișului (pe care am vizitat-o în 2021). Intrarea, de formă dreptunghiulară (18 X 10 m), este orientată spre sud-vest şi se află la baza unui abrupt de calcar ce barează Valea Peştireului, transformând-o într-o clasică vale oarbă. În ansamblu, Peștera Bătrânului este alcătuită din două galerii: una temporar-activă, prin care se drenează apele din valea amintită, şi alta, uscată (fosilă), bogată în formaţiuni stalagmitice. Prima, care reprezintă şi unica cale de acces în subteran, este formată, la început, dintr-o galerie îngustă, cu câteva praguri, între care şi două cascade (de șase metri şi de cinci metri), un labirint de galerii suspendate şi câteva strâmtori lustruite de ape. Urmează apoi o galerie ceva mai spaţioasă, aproximativ rectilinie, descendentă, „pardosită” cu pietre şi depozite aluvionare, care pătrunde în „Sala Confluenţei”, unde se intersectează cu „Galeria Uscată”. În continuare, „Galeria cu Apă” se îngustează treptat, devine descendentă şi se închide printr-un sifon. Pentru a depăşi acest sifon se revine în „Sala Confluenţei” unde se escaladează un perete de cinci metri înălţime, se intră într-o galerie superioară, fosilă, cu multe speleoteme, gururi şi strâmtori, după care se coboară la cursul de apă ieşit din Sifonul I. De aici, se parcurge o galerie, relativ spaţioasă (5×5 metri), puternic strangulată în zona mediană, care sfârşeşte cu un al doilea sifon impenetrabil.
Pentru a putea înainta mai departe se urcă pe o galerie, ascendentă, fosilă, a cărei intrare se găseşte la șapte metri amonte de ultimul sifon şi după un tronson de galerie foarte strâmt (0,50×0,3 m), se ajunge, din nou, la cursul de apă abia ieşit din Sifonul II. În continuare, cursul de apă drenează o galerie foarte joasă, explorată pe 300—400 metri, după care devine impenetrabilă. „Galeria Uscată”, bogat concreţionată, se desprinde, spre vest, din Sala Confluenţei şi este formată, la început, dintr-un vast cavernament fosil, ce adăposteşte cîteva săli de mari dimensiuni, între care una este de 35 metri lăţime şi zece metri înălţime şi alta de 45 x 19 metri şi un complex labirintic, axat pe o galerie temporar-activă puternic ascendentă, ce se desfăşoară spre intrarea în peşteră, unde se termină cu un horn de 4,5 metri. Din punct de vedere genetic, Peștera Bătrînului denotă o dezvoltare primară pe anumite sectoare, în regim freatic, după care a trecut, destul de repede, la un regim vados şi, în final, la o curgere temporară.
În timp ce „Galeria Uscată” s-a născut sub acţiunea apelor de infiltraţie la nivelul platoului dolinar în care se înscrie (Imaşul Bătrînului), „Galeria cu Apă”, temporar activă, a fost modelată de apele din Valea Peştireului care, după ce o străbat, reapar la suprafaţă prin Peştera de la Vadu-Crişului, aşa cum s-a dovedit printr-o colorare cu fluoresceină efectuată la data de 16. 05. 1962 (T. Rusu, 1973 b şi 1981). Biospeologic, peştera se remarcă atât prin elemente troglofile, cât şi prin câţiva reprezentanţi troglobionţi ai coleopterelor (Duvalius şi Pholeuon). În peșteră se găsesc formațiuni stalagmitice, draperii, coloane, scurgeri parietale. Având 25 de metri înălțime, „Sala Confluenței” este de-a dreptul impresionantă.
În peștera Bătrânului se află ascunsă ceea ce este, probabil, unica galerie de artă rezervată exclusiv speologilor. Este vorba despre „Galeria figurilor de lut”, aflată în punctul terminus al cavernei și este locul în care mulți dintre aceia care au ajuns până acolo au lăsat, modelat în argilă, câte un semn destinat eternității. Atenţie, vizita este permisă numai în compania ghizilor de speoturism acreditați! Pentru a vizita peșterile speoturistice din Pădurea Craiului, turiștii trebuie să ia legătura cu un operator local, care le va face o ofertă de preț și va facilita vizita, în conformitate cu regulamentul de vizitare. Un ghid specializat îi va însoți pe toată durata vizitei, iar echipamentul individual de protecție va fi furnizat de către operatorii de turism activi în zonă. Consultați regulamentul de vizitare și descrierea peșterilor speoturistice.
La Peștera Bătrânului se poate ajunge și urmând traseul turistic ce pornește de la cabana Peștera Vadu Crișului, marcat cu bandă albastră. Drumurile comunale DC177 și DC176 duc și ele până în apropierea acestui obiectiv turistic. Aici se poate ajunge și pe traseul de cicloturism T5, „Pădurea Craiului și nestematele ei”. Se poate călători cu trenul (pe ruta Cluj – Oradea), până la stația Șuncuiuș, apoi traversând podul, pe platoul carstic „Zece Hotare” se poate ajunge, din centrul comunei Șuncuiuș, unde avem posibilitatea de a vizita și un izbuc (Peștera Izbândiș), apoi urcăm spre cătunul Pojorâta, urmând drumul spre cătunul Gugu, apoi la opt kilometri în apropierea unei cabane se află peștera. La peșteră se poate ajunge pe un traseu turistic marcat cu roșu, pentru vizitarea ei avem nevoie de echipament speologic. Dacă sunteți cu mașina (pe ruta Oradea – Cluj (E60)) puteți alege traseul Topa de Criș – Vadu Crișului – Șuncuiuș – Zece Hotare. Pe ruta Oradea – Deva (E 79), traseul poate fi Beiuș – Delani – Petreasa – Remetea – Căbești – Roșia – Damiș – Bratca – Bălnaca – Șuncuiuș – Zece Hotare. O peșteră ce ascunde în subteran o mică galerie de artă veți întâlni mai rar, dar iată că aici, la Peștera Bătrânului, efortul de a parcurge întregul cavernament vă va fi răsplătit cu această neașteptată „expoziție” de artefacte din argilă.
